Joi, 14 iulie, in organizarea clubului Chimia Brazi, va avea loc cea de-a patra editie a Memorialului “Vasile Borcan”.
S-a nascut pe 8 iulie 1951, intr-o familie de oameni simpli, din comuna prahoveana Targsoru-Vechi, satul Stancesti. Dintr-o eroare, cei de la primarie au trecut 10 iulie in dreptul datei sale de nastere! Asa a aparut in toate documentele oficiale, insa noi il sarbatoream mereu pe 8, cum era si normal.
De mic a iubit scoala si fotbalul. Si cand mergea la muncile campului, alaturi de parinti, avea cartea dupa el. Atunci cand a luat examenul la facultate, pe care n-o ur
Dupa ce si-a facut junioratul la Poiana Campina , la intoarcerea din armata a ales Chimia, echipa infiintata in 1968, de catre Rafinaria Brazi, actuala sucursala a OMV-Petrom. De altfel, aici si-a desfasurat si activitatea profesionala, parcurgand toate etapele, de la cea de muncitor, pana la cea de sef al sectiei Reparatii Utilaje Statice.
Viata lui s-a confundat practic cu istoria acestui club. A fost pe rand: jucator, antrenor si presedinte. A fost capitanul echipei care promova, in premiera, in Divizia B, in 1978, anul nasterii mele. Antrenor era regretatul Petrica Dragomir, fostul jucator al Petrolului. Ala turi de acesta din ur ma, a fost, pentru un sezon, la Carpati Nehoiu, o echipa de Divizia C din judetul Buzau nis
In paralel cu fotbalul a ur mat cursurile scolii de arbitri, in perioada in care presedinte al CJA Prahova era domnul doctor Emil Vlaiculescu, trecut in nefiinta in ur
Constatand ca nu este foarte atras de arbitraj, a renuntat repede la aceasta activitate, chiar inainte de a sustine examenul de absolvire.
Astazi, tatal meu, Vasile Borcan, ar fi implinit 60 de ani… Din pacate, nu mai este posibil acest lucru! A plecat dintre noi pe 9 iunie 2006, chiar in anul in care echipa lui de suflet reusea cea de-a doua promovare in esalonul secund (si ultima) din istoria sa. N-a mai apucat sa o vada evoluand la acest nivel, dar sunt convins ca se bucura pentru fiecare reus
In cinstea sa, clubul de langa “Combinat” organizeaza, incepand din 2008, Memorialul “Vasile Borcan”. Un turneu devenit deja traditional, pe care Chimia l-a si castigat in ultimii doi ani, dupa ce prima editie a revenit celor de la Petrolistul Kaproni Boldesti.
Cea de-a patra editie va avea loc joi, 14 iulie, pe stadionul “Chimia”, care sper ca, in curand, va purta numele celui ce a fost simbolul acestei echipe. Va fi un triunghiular la care au fost invitate sa participe Turris Turnu Magurele si Prahova Tomsani. Ora de start va fi 16:00 sau 16:30. Va voi comunica exact zilele ur
In final, vreau sa le multumesc, in numele familiei, celor din conducerea Chimiei Brazi, in special presedintelui Romulus Olteanu si directorului general Lucian Radulescu, pentru ca fac posibila existenta, an de an, a acestui turneu!
Of, Doamne, ce as mai fi vrut sa stau la o sueta cu nea Vasile, acolo in spate, la micul protocol, cum ii spuneam noi, ziaristii, cand ne invita "la un pahar de vorba". Si era vorba, nu altceva, cum ne acuza in prezent fistecine! Il rog pe bunul Dumnezeu sa-l tina cat mai aproape pe Vasile Borcan, pentru ca a fost un om muncitor, un sportiv bun, un tata iubitor si ar fi fost si un bunic nemaipomenit, pentru micuta Maria si micutul Denis!
RăspundețiȘtergereEram la inceputul carierei noastre in arbitraj (1993-1994) la primele noatre probe fizice si examene, si imi aduc aminte cu drag cum reusea sa ne mobilizeze, stimuleze, sprijine, cum ne sfatuia si ne facea sa credem in noi si in calitatile si sansele noastre in a construi ceva frumos in aceasta complexa activitate. Imi aduc aminte cu drag ca nu era un parinte ci un prieten pt. noi, un coleg caruia ii impartaseam toate gandurile, preocuparile, grijile, indoielile si temerile noastre, si care in ciuda faptelor evidente care se intamplau in acei ani in fotbalul si arbitrajul Prahovean, a reusit sa ne arate lumina care se vedea la capatul tunelului unde, cum spunea, puteam ajunge numai si numai prin munca, seriozitate si mai ales pasiune.
RăspundețiȘtergereAu trecut anii si am ajuns chiar sa avem bucuria sa jucam fotbal in aceiasi echipa si sa impartim astfel bucuria victoriilor si amarul infrangerilor. Adevarul e ca au fost mai multe amaruri decat bucurii.
Era ca un magnet nu numai pentru noi ci si pentru cei din jur.
Reusea astfel, chiar fara sa vrea, sa farmece, sa fascineze, sa faca asa in cat totul sa para posibil si lucrurile grele infaptuit sa para cel putin realizabile.
Un suflet mare, unic, poate neinteles de cativa, dar iubit, stimat, respectat de foarte multi.
Sunt foarte multe amintiri care ma leaga de dansul, numai amintiri frumoase pe care le voi pastra intotdeauna acolo intr-un coltisor al sufletului meu.
Sunt sigur ca acolo sus nu a pierdut prea mult timp, si avand chiar si sprijinul celei mai INALTE AUTORITATI, a infiintat o echipa unde este presedinte, antrenor si chiar jucator daca este nevoie, pentru ca sufletu-i mare nu-l lasa sa-si vada echipa in suferinta si, daca este nevoie se arunca in lupta fara sa pregete o clipa.
Dumnezeu sa-l ierte.
Cu mult respect si placere imi aduc aminte de Domnul Borcan care a fost seful sotului meu Cristian Goidescu la Cazangerie Combinat Brazi.Din acest loc a pornit cu multe sfaturi de la dansul, a fost implicat in diferite activitati specifice meseriei lui de inginer mecanic si in acest fel face fata acum in rafinarii mari (AbuDhabi, Dubai, Siria) pe aceeasi specializare .Este mare lucru sa pornesti alaturi de oameni care stiu cum trebuie facuta treaba temeinic si sa te si faca sa pui o balanta intre profesie si familie.
RăspundețiȘtergereA fost alaturi de sotul meu cu tot ce a putut sau a tinut de dansul la inceputul casatoriei noastre.Ceea ce pentru mine a contat enorm pentru ca eram la inceput de drum si conta si cel mai mic ajutor (atunci cand am nascut, cand m-am mutat in casa noua ).
Un om muncitor, ambitios si nu in ultimul rand un om care isi iubea familia in special copiii.
Dumnezeu sa il odihneasca!