INTERVIU | Adrian Illyes, nou promovat in Liga I: “Succesul este atunci cand pregatirea se intalneste cu sansa.”

Pe Adrian Illyes il cunosc de vreo 10 ani, el devenind arbitru cand eu promovam in Liga 3, unde am si oficiat la cateva jocuri impreuna. Fost junior la Petrolul si Astra, tanarul ploiestean a ales fluierul cand a inteles ca aptitudinile sale il recomandau mai repede pentru arbitraj decat pentru fotbal, in ciuda faptului ca era un jucator talentat. Si iata ca, peste ani, alegerea s-a dovedit una inspirata.

Totusi, traseul nu a fost unul chiar lin, avand in vedere ca a avut cateva momente in care, cu siguranta, s-a intrebat daca merita sau nu sa continue. Stiu ca a fost aproape sa renunte chiar inainte de promovarea in esalonul trei, in 2004, dintr-un motiv care acum chiar nu mai conteaza. Nu a facut-o, iar sansa i-a suras, fiind promovat “la exceptional” in fosta Divizie C.

In urma examenului din toamna lui 2009 face pasul catre esalonul secund, iar dupa numai un an si jumatate ajunge in Liga I. Saltul a venit ca o confirmare a motto-ului dupa care se ghideaza arbitrul ploiestean: “Succesul este atunci cand pregatirea se intalneste cu sansa.”.

La primul curs alaturi de cavalerii fluierului din prima liga, Adrian a lasat o impresie excelenta, fiind primul la testele fizice. In acest ritm, sunt sperante ca va ajunge acolo unde-si doreste. Dar care este obiectivul sau aflati din interviul acordat blogului nostru.

Ce te-a determinat sa urmezi cursurile scolii de arbitri?

Mi-a placut dintotdeauna fotbalul si de mic mi-am dorit sa fac parte din acest fenomen, intai ca jucator la Petrolul Ploiesti si mai apoi ca arbitru.

De ce ai renuntat la fotbal pentru arbitraj?

Am realizat ca aveam calitati ce ma recomadau mai degraba sa urmez o cariera in arbitraj decat una de jucator de fotbal. Asa ca am ales sa renunt la cariera de fotbalist inca din faza junioratului si sa ma concentrez pe o cariera in arbitraj. Acum sunt multumit de alegerea pe care am facut-o, fiindca pot in continuare sa fiu pe terenul de fotbal, sa simt emotiile jucatorilor, bucuria victoriilor si aplauzele spectatorilor.

Poti sa ne povestesti o intamplare amuzanta de la jocurile oficiate?

La unul dintre meciurile de inceput ale carierei mele de arbitru, oficiind la centru o partida de Liga  B, dupa ce am dat startul meciului, am realizat ca mi-am uitat cartonasele in vestiar. Am incercat sa tin jocul fara avertismente si m-am rugat la Dumnezeu sa nu fiu nevoit sa scot vreunul. Din pacate jocul era din ce in ce mai incins, asa ca, prin minutul 25, cand un jucator a facut un atac sanctionabil cu avertisment am scot foaia A4 impaturita, pe care imi notam avertismentele, si i-am aratat-o jucatorului. Toata lumea a vazut ca i-am acordat cartonas galben, nimeni, nici observatorul si nici  asistentii, nu a realizat ca, de fapt era o foaie alba si nu un cartonas galben.

Dar o intamplare mai putin placuta?

Intamplarea care mi-a marcat activitatea intr-un mod negativ este legata de  incidentul de la meciul Vointa 2000 Magurele - Unirea Urlati, din septembrie 2009,  unde am fost  lovit cu pumnul de catre un jucator al echipei Vointa 2000 Magurele. Pe langa aspectul sportiv, si anume ca in zilele noastre se petrec astfel de lucruri pe un teren de fotbal, unde ar trebui sa predomine fairplay-ul, ma deranjeaza faptul ca desi am ales sa imi fac dreptate pe cale legala, inaintand o plangere penala, nu s-a dat o hotarare definitiva nici pana in ziua de azi.

A existat vreun moment in care ai vrut sa renunti la arbitraj?

Sa fii arbitru nu e usor. Probabil ca in viata oricarui arbitru apar si astfel de momente, insa, daca vrei sa reusesti trebuie sa stii sa treci peste ele, sa inveti din ele si sa mergi mai departe.

Ai vreun model printre cavalerii fluierului?

Imi place Roberto Rosetti. A fost un arbitru echilibrat, ferm si cu o gestica foarte expresiva.

Ce este mai importanta: pregatirea teoretica sau cea fizica? Cat timp le acorzi tu saptamanal?

Consider ca nu poti face performanta in arbitraj daca nu le acorzi importanta ambelor in egala masura. Programul meu de pregatire consta in 3 - 4 antrenamente saptamanal (in functie de ziua in care am joc) si o pregatire teoretica saptamanala.

In ultimul sezon ai fost unul dintre arbitrii de baza din esalonul secund, multi fiind cei care au avut cuvinte frumoase la adresa ta. De altfel, ai participat si la programul de tinere talente demarat de catre CCA, in urma caruia ai promovat in prima liga. Ce asteptari ai de la viitor?

Pana in prezent, asteptarile pe care le-am avut s-au indeplinit. Acum imi propun alte obiective, unul dintre ele fiind lista FIFA.

Saptamana trecuta ai luat parte la primul tau curs alaturi de arbitrii din Liga I. Cu ce impresii ai ramas?

Am fost impresionat de profesionalismul lectorilor si al cursantilor. Mi-a placut felul in care a fost sustinut cursul, fiindca pe langa testarea teoretica si fizica, a fost organizata si o proba practica, pe care toti colegii au tratat-o cu maximum de seriozitate si implicare. De asemenea, m-a impresionat intr-un mod deosebit seminarul sustinut de domnul Wilfried Heitmann (Instructor UEFA): “Strategia arbitrilor de elita”. Pentru prima oara s-a discutat despre importanta pregatirii psihologice a unui arbitru de succes, tema, care cu siguranta va fi expusa in urmatorul buletin tehnic.

De ce ai indruma tinerii sa se indrepte spre aceasta activitate si ce sfaturi le-ai da celor aflati la inceput de drum?

Celor care se gandesc la o cariera in arbitraj le-as recomanda sa se uite in oglinda si sa evalueze cat de echilibrati sunt in viata de zi cu zi. Sa fii arbitru presupune mult echilibru, pe care nu il manifesti doar pe teren, ci trebuie sa fii un om echilibrat in general. Si, chiar daca se poate si educa intr-o anumita masura, consider ca e un lucru cu care ‘vii de acasa’. Iar celor care deja au inceput arbitrajul le-as spune sa-si evalueze corect potentialul si sa-si defineasca obiective in functie de acesta. Apoi sa fie consecventi si coerenti in eforturile de a-si atinge obiectivele si sa nu astepte sa le pice sansa din cer.

Ce rol joaca familia in activitatea pe care o desfasori?

Totdeauna trebuie sa ai familia aproape. Ea imi da energia de a continua. Este foarte dificil sa treci peste anumite momente neplacute sau incercari nereusite daca cei dragi nu-ti sunt aproape. Succesul trebuie impartasit si el, asa ca trebuie sa ai familia alaturi de tine.

Ce iti place?

In timpul liber joc mult fotbal cu prietenii si imi place sa calatoresc, sa descopar lumea.

Ce nu-ti place?

Nedreptatea, lipsa bunului simt si intoleranta oamenilor. Insa sunt mult mai multe lucruri pe care le apreciez la oameni decat cele pe care nu  le apreciez. Respectul, sinceritatea si corectitudinea sunt doar cateva dintre ele.

Ce le transmiti celor care urmaresc ScoalaDeArbitri si iubitorilor de fotbal, in general?

Mi-as dori sa vad mai mult fair play si mai putina violenta in tribune. De multe ori ideea de suporter al unei echipe este atat de gresit inteleasa. Eu am invatat de mic ca sa fii suporter inseamna sa-ti sustii propria echipa nu sa injuri echipa adversa.

PROFIL

Nume: ILLYES

Prenume: Adrian

Specializarea: Arbitru

Lotul: Liga I

Data si locul nasterii: 04 aprilie 1983, Ploiesti

Domiciliul: Ploiesti

Stare civila: Casatorit

Studii: Universitatea Petrol-Gaze Ploiesti,

Specializarea: Administratie Publica (2006)

Ocupatia: Unit manager

Locul de munca: Generali

Anul in care a devenit arbitru: 2000

Anul obtinerii categoriei a II-a: 2001

Anul obtinerii categoriei I: 2003

Anul promovarii in Liga 4: 2003

Anul promovarii in Liga 3: 2004

Anul promovarii in Liga 2: 2009

Anul promovarii in Liga 1: 2011

Numar de jocuri arbitrate: aproximativ 700

A jucat fotbal la: Petrolul si Astra Ploiesti

Palmares arbitraj:

Cel mai bun arbitru prahovean din Liga 3 - 2009

Finala Cupei Romaniei faza judeteana - 2011

Finala Campionatului Republicani de Juniori A - 2011

Hobby-uri: fotbalul, calatoriile

La Cupa "Ziua Politiei Romane", in echipa ce a reprezentat Comisia Centrala a Arbitrilor, alaturi de colegi din esalonul secund...

In vara lui 2009, la un joc intre arbitrii prahoveni...