Pe Adrian Illyes il cunosc de vreo 10 ani, el devenind arbitru cand eu promovam in Liga 3, unde am si oficiat la cateva jocuri impreuna. Fost junior la Petrolul si Astra, tanarul ploiestean a ales fluierul cand a inteles ca aptitudinile sale il recomandau mai repede pentru arbitraj decat pentru fotbal, in ciuda faptului ca era un jucator talentat. Si iata ca, peste ani, alegerea s-a dovedit una inspirata.
Totusi, traseul nu a fost unul chiar lin, avand in vedere ca a avut cateva momente in care, cu siguranta, s-a intrebat daca merita sau nu sa continue. Stiu ca a fost aproape sa renunte chiar inainte de promovarea in esalonul trei, in 2004, dintr-un motiv care acum chiar nu mai conteaza. Nu a facut-o, iar sansa i-a suras, fiind promovat “la exceptional” in fosta Divizie C.
In urma examenului din toamna lui 2009 face pasul catre esalonul secund, iar dupa numai un an si jumatate ajunge in
Liga I. Saltul a venit ca o confirmare a motto-ului dupa care se ghideaza arbitrul ploiestean: “Succesul este atunci cand pregatirea se intalneste cu sansa.”.
La primul curs alaturi de cavalerii fluierului din prima liga,
Adrian a lasat o impresie excelenta, fiind primul la testele fizice. In acest ritm, sunt sperante ca va ajunge acolo unde-si doreste. Dar care este obiectivul sau aflati din interviul acordat blogului nostru.
Ce te-a determinat sa urmezi cursurile scolii de arbitri?
Mi-a placut dintotdeauna fotbalul si de mic mi-am dorit sa fac parte din acest fenomen, intai ca jucator la Petrolul Ploiesti si mai apoi ca arbitru.
