In prima sedinta de dupa disparitia domnului doctor Emil Vlaiculescu, Biroul Executiv al AJF Prahova a hotarat includerea numelui acestuia in denumirea CJA. Astfel, incepand de luni, vorbim despre Comisia Judeteana a Arbitrilor "Dr. Emil Vlaiculescu" Prahova. Un omagiu adus celui care a fost parintele arbitrajului prahovean, prin mainile caruia au trecut sute de arbitri, unii dintre ei ajungand pana la cel mai inalt nivel.
Nascut pe 19 octombrie 1923 in comuna Podenii Vechi din judetul Prahova, Emil Vlaiculescu a fost un adevarat polisportiv, practicand fotbalul, handbalul, hocheiul, baschetul, motociclismul si voleiul. Dar marea sa pasiune a fost arbitrajul, pe care l-a inceput in anul 1954, oficiind in peste 1000 de partide - din toate esaloanele, inclusiv la jocuri internationale -, in cei 21 ani de activitate. Dupa retragere, a fost permanent alaturi de arbitrii prahoveni, in diverse ipostaze - de presedinte, observator sau presedinte de onoare al CJA.
Practic cea mai mare parte a vietii domniei sale s-a confundat cu istoria Comisiei Judetene a Arbitrilor Prahova. In perioada 1981-1994 a facut parte din Comisia Centrala a Arbitrilor ca instructor, membru sau vicepresedinte, lucrand cu foarte multi cavaleri ai fluierului din toata tara.
In 1968 a pus bazele primei scoli de arbitri din judetul nostru - vezi "Din istoria Comisiei Judetene a Arbitrilor Prahova (I)". A fost cel mai longeviv presedinte al comisiei care acum ii poarta numele, conducand-o, fara intrerupere, timp de 27 de ani - din 1968, de la infiintare, si pana in 1995. Intre 1995 si 2010 a fost presedinte de onoare al aceleiasi comisii. Practic, toti arbitrii care au trecut prin judetul nostru, din 1968 si pana in prezent, ii datoreaza ceva celui care a fost parintele arbitrajului prahovean.
Pentru intreaga-i activitate, Comitetul International Olimpic si Federatia Internationala de Fotbal Amator i-au acordat domului doctor “Diploma de Excelenta”.
Ma bucur ca am cunoscut un astfel de OM si sunt mandru ca fac parte din Comisia Judeteana a Arbitrilor "Dr. Emil Vlaiculescu", asa cum cred ca sunt toti colegii mei.
O masura corecta si care s-ar fi impus - o repet, am scris-o si pe blogul meu - inca de cand dl dr Emil Vlaiculescu era in viata. Nu trebuie sa asteptam disparitia oamenilor care merita recunostinta noastra, pentru a ne-o arata numai post-mortem!
RăspundețiȘtergere