Diana Păduraru - de la tastatură la... fanion (I)

Astăzi si mâine, vă voi prezenta o domnișoară din județul Bacău, ce are preocupări destul de interesante pentru o fată de 21 ani - este arbitru de fotbal si gazetar sportiv. Povestea ei o puteți afla din interviul pe care l-am realizat zilele trecute, cu mențiunea că fotografiile sunt din galeria personală a Dianei.

PROFIL

Nume: Pãduraru Diana Elena

Specializarea: arbitru asistent

Data si locul nasterii: 12.09.1988, Bacãu

Domiciliul: Bacãu

Stare civila: necãsãtoritã

Studii: Absolventã a Facultãţii de Ştiinte Economice,

specializarea Marketing (2010)

În prezent: Master în Marketing şi Comunicare în Afaceri

Ocupatia: administrator site/reporter

http://www.bacausport.ro/

Locul de munca: “Gazeta Online”

Anul in care a devenit arbitru: 2007

Anul obtinerii categoriei a II-a: 2008

Anul obtinerii categoriei I: 2010

Anul promovarii in Liga a IV-a: 2008

Numar de jocuri arbitrate: 254 jocuri, dintre care 176 oficiale

O altă pasiune - șahul: locul 1 - faza judeţeanã ONSŞ 2007 (Olimpiada Națională a Sportului Școlar) și locul 13 (din 42) - faza naţionalã

Cum a început cariera ta în arbitraj? De ce ai ales sa urmezi cursurile școlii de arbitri?

Arbitrajul, în situaţia mea, nu a fost ceva plãnuit, nu mã gândeam cã voi face cursuri, iar dupã aceea voi și oficia. Totul a pornit de la un meci de fotbal din cadrul Campionatului Naţional de Juniori Republicani, faza zonalã. Mergând pe stadioane, de la o vârstã destul de fragedã, am început sã cunosc bine regulamentul de fotbal - chiar în biblioteca mea se afla o carte cu Legile Jocului, pe care o rãsfoiam destul de des -, astfel ca ştiam care sunt condiţiile pentru care se impunea acordarea unui cartonaş.

Aş putea spune cã un avertisement m-a introdus în acest cerc. Cum? La meciul dintre FCM Bacãu şi CSM Reşiţa, juca un amic bun de-al meu. Pe la sfârşitul reprizei fusese faultat, din spate, lucru ce a dus la schimbarea lui. Supãratã şi enervatã i-am cerut socotealã, la pauzã, cavalerului de la centru. Domn arbitru, fault din spate... merita un cartonaş galben. I-am mai reproşat eu douã faze, la fel cum fac cei din tribunã. Apostrofarea mea n-a ramas fãrã rãspuns. Robert Dumitru, arbitrul partidei de atunci, m-a intrebat: "vãd ca ştii regulamentul, eşti arbitru?". Eu îi rãspund că nu, iar în replicã am fost provocatã: "pãi şi de ce nu te faci?". Atât mi-a trebuit, am ajuns acasã şi am căutat cursuri de arbitri pînã am dat de pagina fostului asistent FIFA, actual instructor de arbitri la Bacãu, Daniel Munteanu.

Cum este, ca fată, sa arbitrezi în Romania, știind că noi suntem un popor mai… special? Ți s-a întamplat sa fi trimisă la cratiță?

La început, nu a fost prea greu. Erau meciuri de copii şi juniori, iar aceştia nu prea comentau, indiferent dacã greşeam sau nu. Pe antrenori îi interesa joculul, mai puţin rezultatul. Însã de la primul meci la seniori - Liga a V-a sau Onoare -, amintirile nu sunt foarte frumoase. Am fost înjuratã şi ameninţatã, din primul pînã în ultimul minut, cu toate cã nu fãcusem mari greşeli. Chiar îmi aduc aminte faptul cã domnul observator mi-a notat un ofsaid semnalizat eronat şi un fault nesemanlizat în dreptul meu. Chiar şi aşa nu am fost descurajatã, însã mi-a lasat un gust amar, care a fost îndulcit pe parcurs. La cratiţã nu am fost trimisã şi chiar dacã ma trimiteau nu era o problema pentru cã ma descurc la fel de bine.

Care a fost cel mai important joc la care ai oficiat?

Toate meciurile sunt la fel de importante pentru mine, indiferent cã sunt de juniori sau seniori. Totuşi amintesc meciul care mi-a dat încredere şi în care am cãpãtat mai multã siguranţã.

Este vorba despre un meci amical, cînd eram la început de drum, dintre Ştiinţa Bacãu (Liga a II-a) şi Mesagerul Bacãu (în prezent Liga a III-a) disputat pe Stadionul Municipal din Bacãu. Am pãşit cu emoţie, pentru cã am calcat pe iarba care a fãcut istorie pentru echipa din localitate. Werder Bremen, Arsenal Londra, Galatasaray sunt doar câteva nume ce au luat pulsul gazonului, iar eu, un copil la început de drum, am ajuns sã oficiez pe el.

Care este cea mai frumoasă amintire din scurta carieră de arbitru?

Carierã e mult spus, prefer sã o consider pasiune, chiar dacã acest cuvânt, în ultimul timp nu mai este la fel de uzat. Amintiri sunt multe, întâmplãrile sunt cele care îţi rãmân pe retinã, iar fiecare meci are povestea lui.

O întamplare amuzantă din cariera de arbitru si una din cea de ziarist.

Ca fatã eşti oricând ţinta glumelor, de la întrebari gen ce mãrime porţi la sutien, pîna la invitaţii la birtul satului, la o bere la halbã, nu e distanţã mare. Chiar în ultimul timp s-a petrecut ceva interesant care a avut legãturã atât cu arbitrajul cât şi cu presa. La un meci amical al unei formaţii nou-înfiinţate, antrenorul a decis ca meciul sã se dispute cu porţile închise, iar accesul mass-mediei total interzis, pentru a nu divulga numele noilor jucãtori, etc. Numai ca ce te faci cînd arbitrul e reporter şi are acces la raportul de joc? :)

Care este cea mai mare dorință cu privire la arbitraj?

Sã oficiez un meci alãturi de Robert Dumitru, cel care m-a împins - indirect -, în aceastã horã a arbitrajului, şi pe care îl respect foarte mult, şi Cristian Nica, pe care il respect de la distanţã pentru tot ceea ce a făcut până acum.

Cum te ințelegi cu colegii arbitri?

Perfecţiunea încã nu existã, dar în relaţia cu ai mei colegi tind spre ea. În patru ani de zile am realizat multe alãturi de ei, am trecut prin lucruri frumoase şi mai puţin frumoase, dar am rãmas uniţi, aşa puţini câţi suntem.

Care este cel mai bun prieten din rândul cavalerilor fluierului?

Ca sã fac o glumã, prietenul cel mai bun al meu e fanionul, dar dacã e sã ne referim la persoane nu vreau sã supãr pe cineva în caz de uit sã le menţionez, aşa cã o sã spun cã toţi fluieraşii sunt prietenii mei.

Ai un model în arbitraj? Dar în ziaristică?

Înainte de a ajunge la model în arbitraj, prefer întâi sã-l am model ca OM. Primul pe lista opţiunilor este domnul profesor Daniel Munteanu, de la care am învãţat multe, dupã meciurile în care l-am avut ca observator, şi care, indiferent de greşeala fãcutã, a reuşit sã mã facã sã mi le asum şi nu sã pun capul în pãmânt şi sã cedez. La fel ca într-un meci o decizie greşitã sã nu-mi influenţeze întreaga evoluţie. Închei lista cu arbitrii pe care i-am menţionat şi mai sus, Robert Dumitru şi Cristian Nica, şi o sã mã raportez la cel din urmã pentru cã e arbitru asistent. Am mulţi colegi pe care am început sã-i consider amici, chiar prieteni, în Prahova, şi am fost la curent cu toate activitãţile desfãşurate în acest domeniu. Nu e de ici de colo sã arbitrezi pe stadioane pe care alții le vad doar în poze, iar peste câteva zile sã alergi, cot la cot cu “stagiarii”. Mai multe nu vreau sã dezvolt, sper cã ideea a fost prinsã. În domeniul jurnalismului nu am un preferat sau model, consider cã este un subiect amplu şi vast în care fiecare avem un cuvant de spus.

Ce parere are familia despre activitățile pe care le desfășori - cea de jurnalist și cea de arbitru?

Tata e mândru de “opera” lui având în vedere cã mã şantaja atunci când mergeam pe stadion (dacã îi spuneam mamei cã merg pe stadion şi aud înjurãturi nu-mi mai cumpãrã bomboane), iar acum nu ştie cum sã ma mai ţinã pe acasã. Mama nu a îndrãznit sã vinã la niciun meci de-al meu, nu ar suporta sã audã înjurãturi la adresa mea, drept pentru care e mulţumitã sã mã vadã în poze sau pe filmãri.

Legat de jurnalism, au ajuns sã facã glume pe seama mea. “Tu nu ne poţi minţi cînd pleci de acasã pentru cã te vedem la televizor”, având în vedere cã majoritatea evenimentelor sportive sunt televizate. Mai greu le este când plec în deplasãri, pentru cã au mai fost accidente, am mai rãmas înzãpezitã... La început nu le-a fost uşor, ştiind cã sunt aproape singura fatã printre atâţia bãieţi, dar s-au obişnuit şi au încredere în ce au crescut.

Mâine veți afla cum reușește Diana să impace arbitrajul cu școala si jurnalistica, de ce sfătuiește și pe alții să devină cavaleri ai fluierului, ce hobbyiuri are etc. Totodata, veți mai vedea si alte imagini cu ziarista-arbitru, precum si un... filmuleț. Daca mai aveți propuneri de arbitri care să apară pe acest blog, aștept sugestiile voastre la adresa scoaladearbitri@gmail.com.