Memorialul „Vasile Borcan”

As fi vrut sa scriu cateva randuri despre competitia pe care clubul Chimia Brazi o organizeaza, maine, in memoria tatalui meu - fost jucator, antrenor si presedinte al echipei careia i-a dedicat cea mai mare parte a vietii. Cum imi este foarte greu sa-mi adun gandurile, mai ales acum, dupa disparitia domnului doctor Emil Vlaiculescu, cel ce a fost foarte apropiat de tatal meu - cu care a colaborat multi ani la Chimia Brazi -, voi posta mai jos un material scris pentru "Informatia Prahovei", de catre Aurel Draghici, un om care l-a cunoscut foarte bine pe cel ce a fost Vasile Borcan. Totodata, voi posta si o declaratie pe care am acordat-o, anul trecut, celor de la  "SportulPh", dar care este la fel de actuala si acum. Mai spun doar ca tatal meu s-a nascut pe 8 iulie 1951 si a plecat dintre noi in urma cu patru ani, pe 9 iunie 2006.

 Aurel Drăghici - Informatia Prahovei

"Vineri, pe arena de lângă Combinat, se va desfăşura o nouă ediţie a Memorialului “Vasile Borcan”, competiţie fotbalistică dedicată celui care aproape patru decenii s-a confundat cu destinele clubului căruia i-a fost jucător, antrenor şi conducător. Alături de echipa gazdă, Chimia Brazi, organizatorii evenimentului au invitat să participe pe nou promovata în eşalonul trei CSO Plopeni, precum şi echipa din primul eşalon judeţean, Prahova 2010 Ploieşti (fosta Tineretul Tomşani). Înainte de startul primului joc va avea loc şi o festivitate de suflet, la intrarea principală a stadionului urmând să fie dezvelită o placă memorială care să amintească, în timp, de numele celui care poate fi considerat un adevărat simbol al Chimiei, Vasile Borcan - dispărut prematur în urmă cu patru ani. Trofeele precedente au revenit Petrolistului Kaproni Boldeşti (ediţia inaugurală), respectiv Chimiei Brazi (anul trecut)."

SportulPh, 10 iulie 2009

“Despre tatal meu pot spune multe… Pentru mine a fost un model, in viata. M-a invatat sa respect pentru a fii respectat. Mi-a fost tata, prieten si frate. Boala pentru fotbal de la el o am. A trait pentru fotbal, iar Chimia a fost viata lui! De mic m-a luat pe stadion, la jocurile echipei pe care a iubit-o… poate mai mult decat pe mama! Ma bucur ca oamenii din conducerea Chimiei nu l-au uitat pe cel ce a fost jucator, antrenor si presedinte… pe cel care, din postura de capitan, si-a condus echipa spre cea mai mare performanta, de pana atunci, din istoria clubului, prima promovare in divizia B (1978 – anul in care eu m-am nascut). Cea de-a doua promovare s-a realizat in anul in care tatal meu a plecat dintre noi - 2006. Din pacate, n-a mai apucat sa-si vada echipa jucand, pentru a doua oara, in cel de-al doilea esalon.

Permanentizarea “Memorialului Vasile Borcan” si schimbarea denumirii stadionului (deocamdata la faza de intentie) reprezinta dovada recunoasterii a ceea ce tatal meu a facut pentru acest club, aratind ca cei de la Chimia Brazi stiu sa-si respecte valorile, pastrandu-le vie memoria. Le multumesc, in numele familiei, si le doresc sa readuca echipa acolo unde tatal meu si-ar fii dorit sa o vada.”