Diana Păduraru - de la tastatură la... fanion (II)

Dupa ce, ieri, Diana ne-a istorisit - într-un mod foarte amuzant (citește aici) -, cum a început ea arbitrajul și cum este pentru o fată să oficieze in România, astăzi, continuăm povestea băcăuancei de 21 ani, publicând și partea a doua a interviului.

Cum se impacă jurnalismul cu școala si cu arbitrajul?

Nimic nu e întâmplator în viaţã, iar legãtura este una mare, cel puţin în ceea ce mã priveşte. Datoritã acestor medii am cunoscut multe persoane, am întâmpinat multe caractere - uneori dificile -, am legat relaţii şi am câştigat respect. Aş putea spune cã s-au susţinut între ele şi toate mi-au fost de folos. Mai ales în proiectele de la facultate. ;)

De ce ai indruma tinerii să se indrepte spre activitatea de arbitraj?

Pentru cã e o activitate în care îţi trebuie multe. Chiar dacã poate exagerez, arbitrajul e un fel de armatã. Te învaţã sã fii organizat, sã respecţi un program, sã te respecţi pe tine, îţi dã încredere şi chiar, pe parcurs, îţi deschide noi orizonturi - asta dacã îl tratezi cu seriozitate. Arbitrajul e o şcoalã!

Ce sfaturi le-ai da celor aflați la început de drum, atât in ziaristică cât și în arbitraj?

În toţi existã un mic jurnalist atât timp cât spiritul critic şi al observaţiei se prind în horã. Nu pot sã cred cã dacã priveşti un eveniment sportiv nu-l poţi caracteriza sau sintetiza în câteva rînduri. Chiar dacã la început nu îţi gãseşti cuvintele, prin exerciţiu lucrurile se aranjeazã în paginã. În arbitraj sfaturi nu pot da, le aştept şi încerc sã mai fur şi eu de la cei mai experimentaţi, care au un rol foarte important în creşterea şi educarea celor mai tineri.

De ce crezi că are nevoie un arbitru pentru a ajunge în top?

Talent, muncã, rãbdare (asta se aplicã în ţara noastrã), şi pasiune, care de cele mai multe ori este alcãtuitã din sacrificii.

Ce părere ai despre sistemul cu 5 arbitri experimentat de către UEFA, anul trecut, in Europa League, mai ales că, din această toamnă, va fi folosit și în grupele Champions League?

Nu, nu, nu... Sunt împotrivã. Cu cât complicãm mai mult lucurile cu atât se fac mai urâte. Nu mai e sport, nu mai e fotbal. O sã devinã ceva robotizat. Pânã la urmã, în orice competiţie existã victorie, înfrângere şi egal. Acesta este farmecul. Numai cã, din pãcate, fotbalul nu mai e un sport, fotbalul a devenit o afacere, drept pentru care e în continuã cosmetizare. Aş putea spune cã la ora actualã arbitrii sunt prinşi la mijloc. Suntem martori, în ultimul timp, la scandalurile legate de pariuri. Mai putem aduce în discuţie tehnologia şi cei 5 arbitri? La ce folos dacã alții aranjează cãrţile?

Cum vezi viitorul arbitrajului? Crezi că tehnologia video ar fi de ajutor?

Tehnologia e bunã, pînã se ajunge la extrem. Ori e sport ori... le lăsăm pe toate şi jucãm fotbal pe play-station - poate chiar introduc şi arbitri în cadrul jocului. Preferinţa mea e rãmânerea în vechiul sistem!

Desi finalul carierei este foarte departe, te-ai gandit ce ai vrea sa faci dupa ce te vei retrage din activitate?

Niciodatã nu se ştie când e finalul, departe sau aproape. Important este sã fiu sãnãtoasã, pentru ca o accidentare m-a ţinut departe de gazon şi a fost groaznic. Arbitrajul e o pasiune şi o sã am grija sã fie întreţinuta, bineînţeles, nu am de gând sã-mi neglijez şcoala şi munca. Pinã acum le-am împãcat pe toate, chiar foarte bine.

Dacă ai fi din nou la început de drum ai mai alege arbitrajul, acum după ce ai vazut despre ce este vorba? Dar jurnalismul?

În toate domeniile sunt probleme şi probleme, deci evit sã pun etichetã arbitrajului dupã neregulile constatate. Dacã ai voinţã şi eşti sigur pe tine, nimic nu e imposibil de clãdit. Şi, da, aş alege aceleaşi lucruri. Au fost provocãri la care am reuşit sã rãspund, chiar dacã au fost solicitante. E greu sã nu mai ştii ce-i ala weekend, dar satisfacţiile vin pe altã rutã.

Ce iți place?

Îmi place sã cãlãtoresc, nu cred cã existã sãptãmânã în care sã nu pãrãsesc oraşul natal. Sã merg cu ai mei colegi arbitri la meciuri (indiferent de esalon) sau sã-i bat la sah. :) Pentru cã sunt o fire comunicativã şi deschisã, îmi place sã leg prietenii, indiferent de numãrul kilometrilor care le despart. Lumea e micã...

Ce nu-ți place?

Nu-mi place minciuna şi detest oamenii invidioşi, care nu clãdesc nimic, doar criticã, insa nu o fac constructiv!

Vrei să ne mai povestești si altceva despre tine sau despre activitatea ta?

Despre mine nu prea multe, as vrea sã ascult poveştile colegilor mei, pentru cã toţi avem un cuvânt de spus!

Ce le transmiți celor care urmăresc acest blog si iubitorilor de fotbal, în general?

Sã fie mai activi şi sã interacţioneze pe acest blog pentru cã are elemente şi subiecte destul de interesante şi poate într-o zi, mulţi sau puţini, ne vom întâlni la o apã platã (doar majoritatea sunt sportivi care citesc, nu?, berea o ascundem sub masa. :)

In final, ii mulțumesc Dianei pentru interviu și îi urez mult succes, atât în arbitraj cât și în ziaristică! Mai jos, puteți vedea si alte imagini cu jurnalista-arbitru, iar aici... filmulețul despre care vă vorbeam ieri. ;)  Și nu uitați, daca mai aveți propuneri de arbitri care să apară pe acest blog, aștept sugestiile voastre la adresa scoaladearbitri@gmail.com.