CS Brazi - o echipa de... arbitre (II)

Daca joi, in prima parte a fotoreportajului - CS Brazi - o echipa de... arbitre (I) -, am trecut in revista ceea ce au spus oamenii de la echipa despre "fetele-arbitru", astazi a venit randul lor sa ia cuvantul. Astfel, patru dintre cele sapte purtatoare ale ecusonului de arbitru au raspuns la urmatoarele intrebari: 1. Cum se impaca fotbalul cu arbitrajul? 2. Cum va intelegeti cu colegele de echipa? 3. Ce asteptati de la noul sezon?

Gabriela Bucur

Gabriela Bucur - 20 ani, fundas central

Locuieste in orasul "aurului negru", fiind studenta, anul II, la  administratie publica - UPG Ploiesti. A absolvit cursurile scolii de arbitri in martie 2008, anul urmator obtinand categoria a II-a. Deja din aceasta primavara are categoria I. In doi ani de arbitraj a oficiat in peste 80 de jocuri. A mai jucat fotbal la CS Smart Bucuresti si Galaxy Ploiesti.

1. Fotbalul si arbitrajul se completeaza reciproc. Jucand fotbal imi este mult mai usor sa arbitrez. Arbitrajul m-a invatat sa fiu o jucatoare disciplinata, sa respect deciziile arbitrilor, chiar daca uneori am impresia ca sunt eronate si in defavoare echipei mele. Cavalerii fluierului sunt si ei oameni si au dreptul sa greseasca. Dupa fiecare meci eu le strang mana si le multumesc, asa cum fac si cu adversarele pe care le felicit. Un joc de fotbal nu se poate disputa fara arbitri. Asa cum jucatorii primesc aplauzele spectatorilor si sunt respectati, asa ar trebui sa se procedeze si cu ei, dar, din pacate, acestia sunt huiduiti si injurati cu toate ca fac o munca destul de grea. Trei oameni trebuie sa tina sub control, timp de 90 de minute, 22 de jucatori plus cei de pe bancile tehnice.

2. Cu fetele ma inteleg foarte bine. Pe cele noi, care nu cunosc regulamentul, incerc sa le invat, pentru ca nu poti fi jucator de fotbal daca nu cunosti in primul rand Legile jocului. Incercam sa formam un colectiv unit si o echipa puternica pentru ca ne dorim sa fim o formatie respectata.

3. In noul sezon sper sa ne clasam in primele 5 locuri, sa ii facem pe cei care cred in noi si in pasiunea noastra, sa fie mandri. Ne dorim sa debutam cu dreptul astfel incat primul nostru meci sa insemne si prima victorie. Dorinta mea cea mai mare este sa spalam imaginea rusinoasa din sezonul 2008-2009 si sa demonstram ca Prahova are o echipa de fotbal feminin cu care poate sa se mandreasca.

Pe langa cele trei intrebari la care a raspuns, Gabi a tinut sa ne mai spuna cateva cuvinte: "Vreau sa-i multumesc domnului antrenor Gheorghe Mihai, fiindca s-a implicat foarte mult pentru ca aceasta echipa sa existe si pentru ca fetele din Prahova sa poata juca fotbal intr-un cadru organizat. Domnul Gheorghe Mihai va ramane intotdeauna antrenorul meu de suflet, deoarece mi-a dat mereu incredere, m-a ajutat sa cresc ca jucatoare, iar atunci cand am avut un moment greu din viata mea dumnealui a fost alaturi de mine. Desigur, am tot tot respectul fata de noul nostru antrenor Alexandru Iordache si fata de cei din conducerea primariei Brazi care ne ajuta si ne sprijina, crezand in visul nostru. Speram ca in 2-3 ani sa le facem o mare bucurie, aducand titlul la Brazi, multumindu-le astfel pentru toate lucrurile bune ce le fac pentru echipa."  

Diana Florea

Diana Bianca Florea - 19 ani, fundas central

Tot ploiesteanca, Diana tocmai a fost admisa, in aceasta vara, la Academia de Studii Economice din Bucuresti. Dintre toate ea a avut cea mai rapida ascensiune in arbitraj, datorita calitatilor de care a dat dovada - fiind un foarte bun arbitru asistent. A fost sefa promotiei 2009 a scolii de arbitri, pentru ca in toamna aceluiasi an sa obtina categoria a II-a. In primavara lui 2010 a obtinut categoria I, avand cea mai mare nota dintre prahoveni - 9.20. Are aproximativ 60 de jocuri arbitrate. Ca si prietena sa Gabi Bucur, a jucat fotbal la CS Smart Bucuresti si CS Galaxy Ploiesti.

1. Daca ma gandesc la program... nu prea pot sa ma ocup indeajuns de mult de ambele, dar sper sa reusesc a-mi desfasura si activitatea de arbitru, atunci cand vom incepe campionatul la Liga I. Cat priveste ceea ce am invatat la arbitraj, ma ajuta foarte mult la fotbal, pentru ca pe teren poti evita anumite situatii daca stii foarte bine regulile.

2. Ma inteleg destul de bine cu ele, avand in vedere faptul ca multe sunt componente ale fostei formatii Galaxy Ploiesti. Suntem o echipa si trebuie sa ne intelegem bine, cel putin pe teren, desi nici in afara lui nu sunt probleme.

3. Avand in vedere ca, acum, lotul este mult mai numeros si mai bine pregatit, sper ca in noul sezon sa reusim sa ne batem de la egal la egal cu formatiile “tari” din campionat, iar la final sa ocupam un loc in primele 4-5 echipe.

Andreea Zainescu

Andreea Zainescu - 20 ani, mijlocas

S-a nascut in Ploiesti, oras in care locuieste si in prezent. Este studenta, in anul III, la Facultatea de stiinte economice din cadrul UPG Ploiesti - specializarea: "administrarea afacerilor". A absolvit scoala de arbitri in primavara acestui an, ca sefa de promotie. Are 11 jocuri oficiate la nivel de copii si juniori, anuntandu-se un arbitru de mare perspectiva, fiind remarcata de catre toti cei care au vazut-o arbitrand. A fost capitanul formatiei Galaxy Ploiesti, in sezonul 2008-2009. Din pacate, programul de la serviciu o impiedica sa participe la toate antrenamentele actualei sale echipe.

1. Arbitrajul m-a invatat sa inteleg mult mai bine fenomenul numit fotbal. Dupa ce am absolvit scoala de arbitri am inceput sa vad "sportul rege" cu alti ochi, sa am o alta viziune asupra jocului. Am inteles ca trebuie sa fiu mult mai responsabila. Fara fotbal nu ar mai exista arbitraj, dar fara arbitri nu ar mai fi fotbal... ci haos. Deci, parerea mea este ca fotbalul si arbitrajul se impaca de minune.

2. Din pacate, din cauza serviciului nu am reusit sa ajung la prea multe antrenamente, de aceea nu cunosc inca toate fetele.  Ma inteleg insa de minune cu..." veteranele".

3. Mai intai vreau sa ii multumesc domnului Mihai Gheorghe pentru tot ce a facut pentru noi. Ii multumesc pentru toate sfaturile pe care mi le-a dat. Sper sa formam o echipa competitiva pentru noul sezon si poate ni se vor alatura mai multe fete si - de ce nu? -, sponsori. Multumesc celor care se ocupa de pregatirea noastra si de aceasta echipa.

Madalina Craciun

Madalina Craciun - 18 ani, fundas stanga

Madalina locuieste chiar in comuna Brazi, fiind din satul Negoiesti. Este inca eleva - in clasa a XII-a -, la Grupul Scolar Administrativ si de Servicii Ploiesti, acelasi liceu pe care l-a urmat si Diana Florea. A absolvit scoala de arbitri in primavara acestui an, avand deja 10 jocuri arbitrate, la nivel de copii si juniori. A mai jucat fotbal la CS Galaxy Ploiesti.

1. Sunt doua activitati legate, care au la baza aceeasi pasiune - fotbalul. Arbitrul este cel care aplica legile jocului, pentru ca partida sa se desfasoare intr-o maniera de fairplay, iar jucatorii ar trebui sa respecte deciziile acestuia, indiferent daca ei considera ca sunt bune sau eronate. Sper sa fac ambele activitati foarte bine, deoarece imi plac amandoua, la fel de mult.

2. Ca si intr-o familie, intotdeauna vor exista discutii... sunt colege cu care ma inteleg foarte bine, dar si colege cu care ma inteleg mai putin bine, insa asta nu ne impiedica sa ne respectam reciproc si sa fim o echipa in teren. Cel ce ne-a facut sa gandim in acest mod a fost primul meu antrenor, Gheorghe Mihai, un om care ne-a invatat ce inseama sa respecti pentru a fi respectat, care ne-a invatat sa fim o echipa indiferent de situatia prin care clubul a trecut.

3. Astept sa demonstram ca ne dorim din toata inima sa practicam sportul acesta... cum ar zice unii "al barbatilor". Totodata as vrea sa le multumim celor care sunt alaturi de noi printr-o clasare cat mai onorabila la finalul campionatului.

Mihaela Bacescu

Mihaela Raluca Bacescu – 22 ani, mijlocas

Ca majoritatea fetelor arbitru, Mihaela este tot ploiesteanca. A absolvit cursurile scolii de arbitri, in anul 2008, impreuna cu Gabriela Bucur, avand in acest moment categoria a II-a. Are aproximativ 50 de jocuri oficiate, dar din pacate, unele probleme personale au facut-o sa intrerupa activitatea pentru o perioada de timp. A mai jucat fotbal la Galaxy Ploiesti si Smart Bucuresti. 

Cristina Manitiu – 24 ani, mijlocas ofensiv

Cristina are o poveste tare interesanta. Nascuta la Ceptura, aceasta a facut... atletism de performanta, la clubul Dinamo Bucuresti. Dupa cinci ani petrecuti in acest sport, a ales sa devina... arbitru de fotbal, fiind colega de generatie cu Andreea Zainescu, Madalina Craciun si Alina Grigore. A arbitrat deja 11 jocuri, la copii si juniori, in primavara acestui an. Fotbal nu a jucat pana acum, CS Brazi fiind prima echipa din cariera sa. Aici a ajuns la indemnul colegelor arbitre, iar acum se bate pentru un post de titular. Principalul sau atu este viteza, motiv pentru care antrenorul Alexandru Iordache se gandeste sa o incerce si pe postul de varf de atac.

Alina Grigore – 23 ani, mijlocas

Nascuta in judetul Dambovita, Alina locuieste de cativa ani in orasul "aurului negru". Urmeaza cursurile serale de la Grupul Scolar "1 Mai" Ploiesti, fiind in clasa a XII-a. A absolvit scoala de arbitri in 2010, avand deja 8 jocuri la care a oficiat. Dupa Cristina, Alina este o alta debutanta in fotbal. Ea a ajuns la echipa abia saptamana trecuta, la indemnul Dianei Florea. In urma catorva antrenamente, a convins conducerea tehnica de faptul ca merita sa fie legitimata la CS Brazi.

Cristina Manitiu

Alina Grigore

  

 

Avand in vedere ca am lucrat cu toate cele sapte fete, la scoala de arbitri, pot spune ca le cunosc destul de bine. Si-au vazut tot timpul de treaba, fiind foarte serioase si mult mai constiincioase decat majoritatea baietilor. Sunt de admirat pentru ca in locul altor activitati, la moda in randul fetelor din ziua de azi, ele au ales sa faca sport. Cu toate neajunsurile care decurg de aici, pentru ca sportul ales de ele, nu este unul foarte popular in tara noastra. Ca sa nu mai vorbesc de arbitraj, unde trebuie sa indure misogismul si nesimtirea unor asa-zisi suporteri. Dar poate cu ajutorul unor oameni cu dare de mana se va dezvolta si in Romania fotbalul feminin, ca in privinta educatiei... nu am prea mari sperante pentru viitorul apropiat. 

Prin fotbal sau arbitraj aceste fete au sansa sa-si construiasaca o cariera despre care sa se vorbeasca cu respect, peste ani. Le urez succes!