SPECIAL: Cristian Lixandru povesteste cum este sa arbitrezi in tara campionilor mondiali: “Nimeni nu pune la indoiala onestitatea arbitrilor!” (I)

„Imi place sa cred ca viitorul imi pregateste de fiecare data ceva mai bun si mai frumos, lucru pe care il pot implini doar prin antrenament si seriozitate.”

In urma cu vreo doua saptamani va promiteam un interviu in exclusivitate cu Cristian Lixandru, cel care a facut parte din brigada care a condus jocul Betis Sevilla - Barcelona (scor: 3-1), contand pentru sferturile de finala ale Cupei Regelui Spaniei. Ca de obicei timpul nu mi-a permis sa-l public mai devreme, dar va asigur ca a meritat asteptarea. Eu am fost impresionat de modul in care a tratat interviul si de raspunsurile oferite. De altfel, avand in vedere complexitatea acestora am hotarat sa-l impart in doua. Astazi veti afla, printre altele, cum a devenit arbitru, de ce a plecat in Spania sau cum a reusit sa ajunga singurul arbitru strain din primele trei ligi din tara lui Cervantes. De asemenea,  puteti afla care este sistemul de promovare si modul in care sunt tratati cavalerii fluierului spanioli, compartiv cu cei din Romania. In partea a doua, pe care o voi publica maine, Cristi ne va spune care este programul sau de antrenament, de ce-i sfatuieste pe tineri sa aleaga arbitrajul, ce hobby-uri are sau care este parerea sa despre sistemul cu cinci arbitri.

Inainte insa de a va lasa sa-i aflati povestea, vreau sa-i multumesc lui Cristi pentru interviul oferit, sa-i urez multa sanatate, iar Domnul sa-l ajute sa ajunga acolo unde-si doreste!

Cum a inceput cariera ta in arbitraj? Ai fost influentat de faptul ca tatal tau era arbitru?

Am urmat cursurile scolii de arbitri din Petrosani la doar 14 ani unul dintre profesori fiind chiar tatal meu, arbitru divizionar B la vremea aceea. In paralel jucam fotbal la juniorii Jiului Petrosani si sincer sa fiu ma atragea mai mult activitatea de fotbalist decat cea de arbitru. Primul meci important la care am participat a fost ca arbitru asistent, un an mai tarziu, la un amical acestei echipe - divizionara A -, cu tatal meu la centru.

O perioada am abandonat arbitrajul in favoarea fotbalului evoluand la juniorii Jiului, la tineret si chiar cateva jocuri in Divizia A. Am reluat fluierul odata cu accederea la facultate, la Timisoara, practicand in paralel fotbalul la UMT si Electrica. Acea perioada a coincis cu o accidentare destul de grava, care m-a tinut departe de gazon timp de un an ca jucator, dar nu si ca arbitru.

In 1998 debutai in Divizia A, la Jiul Petrosani, iar mai apoi ai evoluat in Diviziile B si C. De ce ai renuntat in favoarea arbitrajului?

Nu pot spune ca am renuntat la fotbal vreodata, in Romania, in favoarea arbitrajului. De fapt in Spania am venit cu gandul de a juca fotbal. Eram jucator liber dupa ce evoluasem la Juventus Bucuresti, in Divizia B. In Spania a trebuit sa renunt la fotbal in primul rand  pentru ca in ligile 3 si 4 nu puteau evolua jucatori extracomunitari, pana in 2007. Dupa 2 ani in ligile inferioare am decis sa urmez cealalta pasiune a mea, arbitrajul, si cred ca am facut o alegere destul de reusita.

In tara ai arbitrat in patru judete - Hunedoara, Timisoara, Prahova si Teleorman. Unde te-ai simtit cel mai bine?

Cred ca fiecare judet si colegiu si-a lasat amprenta in evolutia mea ca arbitru si ca om. In Hunedoara am facut primii pasi in aceasta activitate, in timp ce la Timisoara am arbitrat primul meci in Divizia D, la 18 ani si cateva luni. Prahova era poate judetul cu cel mai puternic fotbal avand si doua echipe in Divizia A. In Teleorman am arbitrat meciuri importante in Liga a IV-a, care mi-au dat incredere sa ma prezint la examenul de promovare pentru Divizia C, in 2002. Desi am obtinut o medie peste 9.50, din “fericire” nu am reusit sa promovez, fiind si jucator activ si dorind sa continui cariera de fotbalist.

In ce an ai plecat in Spania si de ce ai decis sa faci acest pas? Ai de gand sa te mai intorci?

Am plecat in 2003, ca proaspat absolvent al ANEFS-ului si cu gadul de a-mi continua cariera ca jucator de fotbal. Cum am explicat anterior insa, nu am fost informat suficient… Din cauza faptului ca jucatorii extracomunitari nu puteau evolua in ligile 3 si 4 nu am reusit sa semnez cu o echipa de acest nivel, evoluand in fotbalul amator. Referitor la cealalta intrebare, e greu sa ma gandesc la o intoarcere in tara acum, tinand cont de faptul ca aici am un loc de munca la care merg cu placere  si o activitate “extra” care imi ofera enorme satisfactii, cum este arbitrajul.

In Romania ai arbitrat pana la nivelul Ligii a IV-a. Povesteste-ne, te rog, in ce esalon te afli in prezent si cum ai ajuns aici.

In prezent arbitrez in “Segunda B” (liga a 3-a spaniola). Este formata din 120 de arbitri care sunt delegati, pe langa meciurile din categoría respectiva, ca arbitrii de rezerva in prima si a doua liga (obs: Liga I este formata din 20 de arbitri, iar a II-a din 22 profesionisti care in general se dedica exclusiv arbitrajului).

In Segunda B se promoveaza in urma unui examen extrem de exigent la care se prezinta cei mai buni 3 arbitri din fiecare comunitate (judet) , un numar total de 60. Examenul de anul trecut a constat din urmatoarele probe, sustinute pe parcursul a 2 zile, la Madrid, in luna mai:

* Examen tip test: Regulamentul de joc

* Scris: Redactarea raportului de arbitraj in care se descriu diferite situatii de joc care trebuie analizate si puse in sectiunea corespunzatoare (se valoreaza foarte mult gramatica si ortografia);

* Calculul cheltuielilor si retributiilor de arbitraj, la un meci de Segunda B (se valoreaza cunostintele de matematica);

* Probe fizice: viteza, rezistenta si o proba specifica cu jaloane;

* Proba video: test video cu faze de joc;

* Proba de cunostinte din Statutul si Regulamentele Federatiei Spaniole de Fotbal.

Arbitrajul in Spania l-am (re)inceput destul de tarziu, in 2006, direct in liga a 6-a. Am sarit peste 3-4 categorii inferioare, justificand cu un document ca arbitrasem deja in Romania. In acelasi an am promovat in a 5-a categorie (Preferente), iar in urmatorul in liga a 4-a (Tercera Division), unde am arbitrat timp de 3 sezoane. In aceasta categorie trebuie arbitrat cel putin doi ani pentru a te putea prezenta la examenul de promovare in Segunda B.

Poti sa faci o comparatie intre Romania si Spania cu privire la modul in care sunt tratati arbitrii?

Despre arbitrajul din Romania nu pot opina, dat fiind faptul ca nu mai sunt demult in contact direct cu el ci doar indirect prin intermediul prietenilor sau ziarelor. Pot spune doar ca in Spania Comisia Centrala a Arbitrilor are o totala independenta fata de lumea fotbalui iar arbitrii, chiar daca se comenteaza mult greselile pe care le pot comite, sunt priviti cu o totala neutralitate si nimeni nu pune la indoiala onestitatea lor. 

Care a fost cel mai important joc la care ai oficiat (Romania/Spania)?

In Romania imi amintesc cu placere de jocurile arbitrate in Divizia D din Timis, Prahova si Teleorman, dar si de primul meci important, „linia” facuta tatalui meu la un amical de Divizia A la doar 15 ani.

In Spania cu siguranta punctul culminant al carierei a fost meciul din urma cu catava zile dintre Betis Sevilla si FC Barcelona, la care am fost rezerva. Dar imi place sa cred ca viitorul imi pregateste de fiecare data ceva mai bun si mai frumos, lucru pe care il pot implini doar prin antrenament si seriozitate.

Care este cea mai frumoasa amintire din cariera ta?

Cred ca cele mai frumoase amintiri sunt cele legate de prietenii si colegii pe care i-am avut si satisfactia pe care mi-a oferit-o lumea aceasta a arbitrajului.  

Care este cea mai mare dorinta, cu privire la arbitraj?

In general nu mi-am marcat obiective cum ar fi sa ajung intr-o categorie superioara sau a promova intr-o anumita perioada de timp. Principalul meu obiectiv e acela de a arbitra cat mai bine fiecare meci primit si pentru asta inteleg ca e nevoie de o buna pregatira fizica, munca si seriozitate. La sfarsitul fiecarui campionat se va trage o linie si cine va fi peste, va urca, iar daca nu, o voi lua de la capat in urmatorul an cu aceeasi maxima seriozitate si pregatire, nelasand la o parte placerea de a arbitra.

Cum te intelegi cu colegii spanioli?

In spaniola, cum sa ma inteleg... Glumesc. Prefer sa cred ca nu se tine cont de locul de nastere a unei persoane, ci de caracterul si calitatile sale umane. Aici sunt oameni si arbitri de pe toate continetele  si cine reuseste ceva o face prin propriile sale forte. Eu sunt o fire deschisa si incerc sa ma inteleg foarte bine cu fiecare persoana cu care intru in contact.

Care e cel mai bun prieten din randul cavalerilor fluierului?

Din Romania tin legatura cu mai multi arbitri printre care si nasul meu Ionut Babadac (fost coleg la Teleorman si fost asistent in lotul A) si sotia lui Cristina (fosta colega la colegiul de arbitri din Petrosani si arbitra FIFA), care ne-au si vizitat si cu care am petrecut sarbatorile de iarna de anul trecut. Din Spania nu stiu daca are rost sa mentionez nume, poate doar colegii mei cu care ma antrenez in fiecare saptamana, printre care si Carlos Clos, arbitru international (a arbitrat si in Romania cateva meciuri) cu care am oficiat la cateva partide, ultimul fiind chiar Betis-Barcelona.

Cum se impaca serviciul cu arbitrajul?

Din fericire am sansa ca aici in Spania din trei persoane la doua sa le placa fotbalul. Printre acestea se numara si anumiti responsabili de departament care imi usureaza imbinarea arbitrajului cu serviciul si imi permit sa imi iau zile libere cand am un meci in timpul saptamanii.

(Va urma)

PROFIL

Nume: LIXANDRU

Prenume: Cristian Adrian

Specializarea: Arbitru

Data si locul nasterii: 5 august 1980, Petrosani (HD)

Domiciliul: Zaragoza, Spania

Familie: casatorit, “fara copii deocamdata”

Studii: ANEFS Bucuresti (promotia 2002)

Ocupatia: Tehnician informatica

Locul de munca: EFOR (www.grupointegra.es) 

Anul in care a devenit arbitru: 1994

Anul obtinerii categoriei a II-a: 1995

Anul obtinerii categoriei I: 1998

Anul in care a debutat in Spania: 2006      

Anul promovarii in Secunda B (Liga a III-a): 2010

Numar de jocuri arbitrate:  Romania - cca 100;     

Spania - 486 (ian. 2011, statistica o tine colegiul de arbitri)

A jucat fotbal la: Jiul Petrosani, Minerul Lupeni, UMT/Electrica Timisoara, Astra II, Metalul Filipesti, Rulmentul Alexandria, Juventus Bucuresti, Spania (Liga 5)

Performante: Fotbal  - debut in Divizia A, la 18 ani, cu Jiul Petrosani (1998);

                                   - promovare in Divizia B cu Juventus Buc (2003)

                       Arbitraj - debut Divizia D Timis la 18ani (1999)

                                    - promovare Segunda B (2010, Spania)

Hobby-uri: Fotbalul si informatica

Alaturi de colegii arbitri din Zaragoza

ELECTRICA TIMISOARA - 1999

JUVENTUS BUCURESTI

Vezi rezumatul meciului la care Cristi a fost al patrulea oficial, Betis - Barcelona (3-1)

Mai puteti citi:



Cristian Lixandru, dupa meciul Betis - Barcelona (3-1): "A fost o atmosfera extraordinara"

Romanul Cristian Lixandru, rezerva la Betis Sevilla – Barcelona