De cand cu toata nebunia schimbarii lui Cristian Nica, din functia de presedinte al CJA Prahova, si implicit a noastra, a celor care alcatuiam echipa sa, am primit foarte multe mesaje din partea arbitrilor cu care am lucrat, in ultimii trei ani. Ca au fost telefoane, sms-uri, mailuri sau comentarii pe bloguri, acestea ne-au mai indulcit putin din amaraciunea modului in care am fost tratati si ne-au facut sa credem ca nu am petrecut degeaba atatia ani in fruntea arbitrajului prahovean.
Suntem mandri de faptul ca am avut privilegiul de a lucra cu acesti copii si le multumim pentru apreciere si pentru ca au fost mereu alaturi de noi. Asta este ce mai mare rasplata pe care o puteam primi, in urma muncii pe care am depus-o in cadrul CJA Prahova.
Cel mai bun exemplu este mesajul de mai jos, postat, ieri, la unul dintre materialele de pe acest blog. Il redau integral, lasandu-va sa trageti concluziile.
"Ionut,sa va dea Domnul SANATATE!!!k de restul o avea El grija....k sunteti, k nu mai sunteti; k veti fi sau nu veti mai fi "legati" de aceste "FUNCTII" ,pentru noi veti fi MEREU acolo in VARFUL IERARHIEI!!!veti avea MEREU recunostiinta noastra!!!V-ati castigat un "loc" ,din care nu veti fi DEMISI niciodata....un loc in inimile noastre!!!si ptr asta ar trebui sa fiti MANDRII.
VA MULTUMIM!!!...............semneaza M.I."
UNICUL PRESEDINTE...........CRISTIAN NICA!
RăspundețiȘtergereNu stiu cum sa incep, cand stau si ma gandesc ca am ajuns sa scriu despre aceasta activitate, fapt care nu credeam ca am sa-l fac vreodata in aceasta viata. Despre arbitraj scriu aici...., care este pentru unii o pasiune, iar pentru altii - cu totul si cu totul altceva! Din aceasta cauza, m-am gandit sa scriu randurile de mai jos, pentru a-mi face cunoscuta activitatea desfasurata, de-a lungul anilor, pe strada Pielari nr. 5. Si asta pentru a deslusi fata necunoscuta a “fenomenelor” petrecute aici, una povestita totusi fara date exacte. Firesc, nu-mi voi deconspira identitatea, deoarece acum e mai bine a nu se sti cine sunt. Dar asta numai pentru a nu se crede ca am vreun interes cu aceste randuri. Mai degraba, as vrea sa spun lucrurilor pe nume, chiar din spatele unei cortine… invizibile.
”Am inceput activitatea acum cativa ani, indrumat de catre un coleg arbitru, care, peste ani, mi-a devenit cel mai bun prieten, impartind cu el si bune, si rele. Tin minte si acum primii pasi facuti in curtea Asociatiei Judetene de Fotbal Prahova, sub o ploaie torentiala, alaturi de doar cativa arbitri, care se strecurau sub stropi, pentru a ajunge la sedinta de joia. Atunci a fost primul meu contact cu lumea arbitrajului, in care actualii arbitri incercau sa ma faca sa inteleg care sunt “petele negre” ale activitatii AJF-ului, despre care, intr-adevar, aveam sa ma confront dupa un scurt timp. Nu conteaza acum in ce mandat am terminat scoala de arbitri. Cel mai important e ca s-a intamplat cu ani in urma si de semnalat ar fi ca am deschis ochii si am vazut in “negru”, nu in presupusul meu “alb”, activitatea desfasurata de presedintele AJF Prahova, Silviu “Lica” Crangasu, precum si de “subalternul” ori asa-zisa mana lui dreapta, nimeni altul… cred ca stiti… da, realmente, domnul Teodor Negoita, zis “nea Titi”.
Acum, voi incepe a povesti pataniile din aceasta locatie, in care spiritul de fair play ar trebui sa “plece” catre “tapsane” si sa fie la ordinea zilei. Dar, culmea, lipseste cu desavarsire. In anii petrecuti cu prilejul desfasurarii activitatii de arbitru, pot spune ca am avut si momente frumoase. Pacat insa ca acestea au fost umbrite, sa zic asa, de decizii ale unor oameni care au uitat de unde au plecat si nu-si mai vad lungul nasului. Prima astfel de decizie a venit in urma unui meci arbitrat de mine, in care pur si simplu deciziile luate au fost desfiintate, dupa ce unii asa-zisi “jucatori”de fotbal au fost eliminati pentru injurii si ca l-au scuipat si imbrancit pe unul dintre colegii mei. Dupa ce au trecut de partea cealalta a asa-zisului gard (doua sarme puse la distanta de 50 cm una de cealalta si legate de pari!), au inceput sa arunce cu obiecte in terenul de joc si sa aduca injurii atat brigazii de arbitri, cat si observatorului AJF. Am scris despre aceasta secventa convins ca - la cate scandaluri de acest gen au fost - nu cred ca va ghici cineva acel meci pe care l-am arbitrat. Dar asta nu are nicio importanta, ci mai degraba asa-zisele sanctiuni (inexistente, de fapt) ale Comisiei de Disciplina a AJF-ului. Daca ziarele locale presupuneau ca jucatorii eliminati vor primi peste 10 etape de suspendare, care vor ramane “in picioare”, sa zic asa, soarta a facut ca, la doar doua etape distanta, urmatorul meci de acasa al echipei celor in cauza sa-l arbitrez tot eu. Nu mica mi-a fost mirarea cand am ajuns la terenul de joc, iar cei doi “fotbalisti” erau prezenti si “apti” pentru o noua partida!!! Poate, la inceput, totul mi s-a parut o gluma, dar dintr-o gluma totul a devenit un obicei! Cei doi “fotbalisti”, cu ghilimelele de rigoare, deoarece consider ca - dupa vorbele unui mare om de fotbal, fost component in conducerea Rapidului - “fotbalisti sunt cei de la televizor si nici aia toti, iar ceilalti sunt jucatori de fotbal! Degeaba joci acum la Liga I, ca junior, si apoi, la 18-19 ani, ramai in afara lotului. Numai aia sunt fotbalisti, cei care raman acolo sus, mult timp, si vorbeste lumea despre ei Dar de bine, nu ca de Mutu”. Asta ca o aluzie la un jucator aflat in probe la o echipa care nu cred ca are importanta cum se numeste!
RăspundețiȘtergereLa inceput, dupa cum toata lumea stie ca, pe la judet, se mai baga si jucatori pe “fals”, asta am crezut si eu, atunci, dar raportul completat de oficialul (delegatul) echipei respective a dovedit cu totul si cu totul altceva! Mai precis, cei doi jucatori jucau bine-mersi pe legitimatiile lor!!! Dar ce este cel mai dureros e faptul ca, pe legitimatiile lor, nu aparuse nici macar 1 (una) etapa de suspendare!!! Si acum stau si ma intreb ce rost mai are sa se duca arbitrii la meciuri sa le conduca, daca deciziile finale se iau - mai bine zis, nu se iau - la AJF!!! Poate ca asta nu ar trebui sa ma intereseze pe mine. Dar - atat timp cat se promoveaza violenta si actele huliganice - nu cred ca acest aspect ar trebui trecut cu vederea de nimeni!
RăspundețiȘtergereCel de-al doilea e legat tot de fotbal si meciuri arbitrate, referindu-se la multele arene neregulamentare din judet. Aici, lista ar fi lunga! Nu fac referire la niciuna, insa, pe considerentul ca, la cate terenuri sunt neregulamentare, mi-este sa nu uit de vreunul!!! Si aici, nu voi intra in detalii despre incidentele respective, iar asta tot pentru a proteja identitatea mea.
Urmatorul s-a petrecut cu mult timp in urma si pe seama lui s-a vorbit destul de mult timp. Din nou, nu voi intra acum in detalii, pentru acelasi motiv, problema fiind alta. Din nou, atitudinea AJF-ului! Si multe exemple ar mai fi si ar trebui povestite - fiind simtite pe propria piele! Ca sa nu mai aduc aminte de celebrele cazuri de arbitri batuti. Unul e Ciprian Piciu, care nu stiu cum a mai avut puterea sa ramana in arbitraj, continuand cu Ionel Gheonea, care nu cred ca s-a simtit deloc bine, cu o fractura de piramida nazala! La fel s-a intamplat si cu si un asistent local de Liga a III-a, Emil Pascu, dupa ce a primit o lovitura in plina figura, ca in filmele de la Hollywood. Episoade asemanatoare cu pumnul, luat tot in plina figura, de campineanul Mihai Amoraritei (aceasta fiind cea de-a doua bataie incasata de “Amor” de la jucatori ai aceleiasi echipe!!!), nemaivorbind de bataia incasata de centralul ploiestean Adrian Illyes si piciorul primit de plopenarul Caunei, basca acel KO al lui Valentin Marinica, la una din semifinalele fazei judetene a Cupei Romaniei, lovitura “decisiva” primita de la un subofiter al Jandarmeriei Ploiesti!!! Iar ca tacamul sa fie complet - sau, sa zic asa, “bomboana pe coliva” - in ultima etapa, ca sa nu se lase mai prejos, un jucator al echipei Speranta Olari l-a pocnit pe “caruntul” Nicolae Iosif! Daca numaram bataile incasate de acesti colegi,
observam ca nu sunt putine, aceste evenimente regretabile petrecute in competitiile AJF-ul, al carei presedinte este “incontestabilul” Silviu, alias “Lica”, Crangasu. Astea fiind dupa parerea mea fapte antisocial, ale unor oameni slabi, care se folosesc acte de violenta pentru a obtine ceva anume! Iar ca sa ii fac din nou simtita prezenta, sa amintim si de injuraturile aduse brigazii de arbitri, de la meciul de la Calinesti, de acelasi malefic presedinte. Lista ar fi lunga, dar fiind presat de timp, inchei aici
RăspundețiȘtergereTotusi, nu in ultimul rand, declar ca voi reveni in scurt timp, cand voi povesti si alte intamplari - “basme” dupa parerea conducatorilor AJF, in lipsa de dovezi. Unele recunoscute insa chiar de presedintele Crangasu. Dar, timpul le va rezolva pe toate. Cel mai important e ca acolo sus e un Dumnezeu, care ne iubeste si ne vede pe toti!
Acum, sa revin putin si la aspectul titlului, ca poate multa lume se va intreba de ce asa un titlu la un asemenea articol. De ce? Va spun eu: pentru ca domnul Cristian, Nica impreuna cu colegii dansului din CJA, a fost deschizator de drumuri pentru tinerii arbitri. Care, poate, unii dintre ei s-au dus la meciuri ca “mielul la taiere”, dar au ramas intre noi, deoarece - dupa demisia depusa de dumnealui - a revenit asupra deciziei, dar numai pentru noi, arbitrii din colegiul Prahova, pentru ca el si-a sacrificat familia si timpul liber, pentru a ne ajuta pe noi si a ne pregati, atat fizic, cat si teoretic (aici, marele merit il are Ionut Borcan), pentru ca a fost pentru uniformizarea deciziilor, pentru ca ne-a ajutat in momentele grele, pentru ca a primit “suturi in fund” de la Silviu Crangasu, pentru ca a fost impotriva violentei pe stadioane si pentru ca a fost trup si suflet pentru CJA! Iar pentru noi, ACESTEA SUNT CATEVA MOTIVE PENTRU CARE EL VA RAMANE “UNICUL PRESEDINTE… CRISTIAN NICA”. Acum sa nu credeti ca sunt fan Cristian Nica sau mai stiu eu ce foloase cauta sa apuc. Tot ce vreau sa va spun e ca nu am arbitrat unde trebuia, cand nu am alergat cat trebuia, am fost certat cand trebuia si, din aceasta cauza, am ajuns unde am ajuns, unde cred ca nu sunt putini care isi doresc sa ajunga. Am avut in activitatea de arbitraj un numar de “n” presedinti, in niciun caz unul singur, cum poate veti crede, dar el a fost cel care mi-a deschis ochii, atat asupra arbitrajului, cat si asupra felului de a gandi si a vedea viata. Intr-adevar, au fost si greseli, ca oricare om greseste, numai Dumnezeu fiind fara de pacat! Un lucru este cert: nu au fost intentionate! Poate ca as mai avea multe de spus, dar o las si pentru altadata, pentru a reveni cu mai multe povestiri, sa le zic asa, cand o sa aflati si cine a scris acest material. Pana atunci, numai bine si multa sanatate!
RăspundețiȘtergereChiar asa e ,,functiile voastre din inimile noastre nu pot fi schimbate de nimeni....Restul e cancan ;)
RăspundețiȘtergere