Interviu in trei: Andreea, Laurentiu si Mihai Ene, o familie de arbitri

Zilele trecute va prezentam o galerie foto cu arbitrii amicalului dintre Juventus Bucuresti si Delta Tulcea. O brigada inedita, alcatuita din membrii aceleiasi familii - tatal si cei doi copii. O premiera pentru fotbalul romanesc, dar si pentru ei, fiind primul joc impreuna in formula: Andreea, Laurentiu si Mihai Ene. Cu ultimul la centru si primii doi la liniile de margine.

Promovat, vara aceasta, in lotul “Liga 1”, Mihai a inceput cursurile scolii de arbitri in 1994, pentru ca mai apoi sa renunte, o perioada destul de lunga, in favoarea fotbalului: “Nici n-am apucat sa arbitrez 10 jocuri ca m-am si lasat, pana in vara lui 1998, deoarece eram mai atras de minge decat de fluier”.  Continuand povestea inceputurilor sale in arbitraj, isi aminteste, cu umor, cum i-a confectionat sotia primul echipament, dar si ce sacrificii au facut parintii sai, atunci cand el a facut pasul catre Liga 3: “Ne amuzam cand ne aducem aminte cum arata primul meu echipament deoarece era confectionat de catre sotia mea. La un tricou negru, cu maneca lunga, a cusut un guler alb, iar dintr-o pereche de pantaloni de stofa a facut sortul... In 1999 am sustinut examenul de promovare in Liga a III-a. Imi aduc aminte, si nu-mi este rusine sa recunosc faptul ca, atunci cand am promovat, parintii mei au vandut o caruta de porumb sa-mi pot cumpara echipament de arbitru, dar si un fluier - galben (si acum il mai am).”

In 2007, in urma unui accident nefericit, in timpul antrenamentului - “dubla fractura la mana” -, Laurentiu a fost sfatuit de catre tatal sau sa urmeze cursurile scolii de arbitri. “La inceput, recunosc ca-mi era putin frica, avand doar 13 ani. Acum insa a inceput sa-mi placa foarte mult si am sa fac tot ce-mi sta in puteri sa ajung cat mai sus, la cel mai inalt nivel.”, spune tanarul cavaler al fluierului.

Cu Andreea povestea e putin mai altfel, ea practicand multi ani baschetul, cu rezultate foarte bune, daca ne gandim ca a fost selectionata chiar in nationala de junioare a Romaniei. O perioada a cochetat si cu modelingul, pasiune la care nu a renuntat insa definitiv. Dupa 8 ani in care a aruncat cu mingea la cos, decizia de a face pasul catre arbitraj nu le-a picat prea bine parintilor sai, dar i-a fost respectata. ‘’A fost o decizie de moment, insa acum nu regret alegerea facuta.’’, spune tanara de doar 16 ani.

Dupa meciul condus impreuna cu cei doi copii ai sai, Mihai declara ca: “Sunt cel mai fericit si mandru tatic din lume!”. Dar mai multe despre familia Ene aflati din ineditul interviu pe care cei trei arbitri au avut amabilitatea sa-l acorde blogului nostru.

Mihai, ai spus ca ai fost mai atras de minge decat de fluier. Atunci, de ce ai renuntat la fotbal pentru arbitraj?

Am renuntat la fotbal deoarece am considerat ca daca nu am ajuns sa joc la un nivel mai inalt pana la varsta de 22-23 de ani viitorul nu era prea roz. Si fiind un tatic tanar, trebuia sa ma apuc serios de munca, sa profesez in meseria de electromecanic de bord. M-am apucat de arbitraj deoarece imi era foarte greu sa nu mai fiu pe terenul de joc. Iubesc acest fenomen!

In urma cu doua saptamani, la amicalul dintre Juventus Bucuresti si Delta Tulcea a avut loc o premiera, atat pentru tine, cat si pentru fotbalul romanesc - brigada a fost alcatuita din membrii aceleiasi familii.  Eu nu am auzit de un caz asemanator. Cel putin, nu la acest nivel. Ce ai simtit in timpul jocului, stiind ca la cele doua linii sunt copiii tai ?

Mandrie. Cred ca acesta este cuvantul cel mai potrivit. In ceea ce priveste colaborarea cu ei, am fost 100 % sigur ca o sa fie una foarte buna, deoarece  am crescut si am invatat sa arbitram impreuna, in familie.

I-ai influentat in vreun fel sau singuri au ales sa devina arbitri?

Pe Laurentiu l-am indrumat sa devina arbitru - si la sugestia domnului Sandu Crisan -, mai ales dupa dubla fractura la mana, suferita in timpul unui antrenament, la varsta de 13 ani. Ne-am cam speriat si am considerat ca este mai bine sa renunte la fotbal si sa se axeze pe scoala si arbitraj. Andreea, cand s-a intors dintr-un cantonament cu lotul national de baschet, ne-a spus ca nu mai vrea sa faca acest sport si ca isi doreste sa devina arbitru de fotbal. Dupa 8 ani de baschet, mi-a picat cam greu, dar am acceptat stiind ca vrea sa-mi calce pe urme .

Ce a spus sotia cand a vazut ca si copiii vor imbraca echipamentul de arbitru?

O povara in plus, atata vreme cat ea este cea care ne pregateste echipamentul inainte de meciuri si nu numai. Inainte de testarile teoretice ea ne impinge de la spate sa recapitulam. Cred ca a invatat fara sa vrea Legile Jocului.  

Poti sa ne povestesti o intamplare amuzanta de la jocurile oficiate? Dar o intamplare mai putin placuta?

S-a intamplat sa ies odata de la cabine fara minge... sau cand m-am impiedicat de un jucator, dandu-ma peste cap. Neplacut a fost atunci cand, la doua zile dupa decesul tatalui meu, am fost injurat, la sfarsitul jocului de un ,,admirator’’ al lui Bachus, care probabil stia situatia mea.

Daca ai face un clasament al celor mai frumoase amintiri din cariera ta, cum ar arata primele trei locuri?

Pentru mine orice meci arbitrat, la orice nivel a fost, ramane o amintire frumoasa. De la fiecare meci am avut cate ceva de invatat .

De ce ai indruma tinerii spre arbitraj si ce sfaturi le-ai da celor aflati la inceput de drum?

Arbitrajul iti va da foarte multe satisfactii, dar numai atunci cand esti serios. Daca te apuci de arbitraj, trebuie sa stii ca fara o pregatire fizica si teoretica excelenta, nu ai sa ajungi niciodata in varf. Fara multa munca si sacrificii, nu ai sa ajungi niciodata sa primesti acele satisfactii.

Ce iti place si ce nu?

Imi place sa am multi prieteni, sa comunic cu oamenii, sa calatoresc. Nu-mi plac mincinosii, hotii si persoanele cu ,,doua fete”.

Transmite-le, te rog , un mesaj celor care urmaresc ScoalaDeArbitri.

‘’Nu lasati pe maine, ce puteti face azi!‘’

PROFIL MIHAI

Nume: ENE

Prenume: Petre Mihai

Specializarea: Arbitru

Lotul: Liga I

Data si locul nasterii: 14.02.1973

Domiciliul: Bucuresti

Stare civila: Casatorit

Studii: Master Finante Banci

Profesia: Administrator Imobile

Anul in care a devenit arbitru: 1994

Anul obtinerii categoriei a II-a: 1998

Anul obtinerii categoriei I: 1999

Anul promovarii in Liga 4: 1998

Anul promovarii in Liga 3: 2000

Anul promovarii in Liga 2 : 2003

Anul promovarii in Liga 1: 2012

A jucat fotbal la: Olimpia Slobozia, Unirea Slobozia, CSA Otopeni..etc

Hobby-uri: Muzica, dansul, calatoriile, filmele, pescuitul

Andreea Mihaela Ene

Ce te-a determinat sa devii arbitru de fotbal, mai ales ca tu ai jucat baschet?

Cand m-am apucat de arbitraj, inca jucam baschet, dar mergand la foarte multe meciuri arbitrate de tatal si fratele meu, a inceput sa-mi placa mai mult fotbalul. A fost o decizie de moment, insa acum nu regret alegerea facuta .

De ce ai renuntat la modeling?

Nu pot spune ca am renuntat definitiv, deoarece am mai participat la cateva prezentari, iar cand mi se va mai da prilejul o voi face cu placere.

Ce iti doresti de la arbitraj?

Ceea ce-si doreste orice arbitru, sa ajunga tot mai sus. Sunt constienta ca pentru acest lucru este nevoie de multa munca.

Ai vreun model printre arbitri?

Howard Webb si tata.

PROFIL ANDREEA

Nume: ENE

Prenume: Andreea Mihaela

Specializarea: Arbitru

Lotul: Liga IV-a / CMA Bucuresti

Data si locul nasterii: 07.11.1995

Domiciliul: Bucuresti

Studii: Liceu (eleva)

Anul in care a devenit arbitru: 2010

Anul obtinerii categoriei a II-a: 2011

Anul promovarii in Liga 4: 2011

Numar de jocuri arbitrate: 50

Sporturi practicate: Baschet

Hobby-uri: Muzica, dans, film, calatorii, modeling

Mihai Laurentiu Ene

Unde-ti place, Laurentiu, mai mult, la centru sau la linie?

Mi-au prins foarte bine si meciurile arbitrate la linie, dar tot la centru ma simt cel mai bine.

Ce iti doresti de la arbitraj?

Pentru moment vreau sa arbitrez cat mai multe jocuri, sa capat experienta si sa particip la examenul de promovare la Liga III-a. Toate la timpul lor.

Ai vreun model printre arbitri?

Alexandru Tudor si tatal meu.

PROFIL LAURENTIU

Nume: ENE               

Prenume: Mihai Laurentiu

Specializarea: Arbitru

Lotul: Liga a IV-a/ CMA Bucuresti

Data si locul nasterii: 10.10.1993

Domiciliul: Bucuresti

Studii: UNEFS - Kinetoterapie

Anul in care a devenit arbitru: 2007

Anul obtinerii categoriei a II-a: 2008

Anul obtinerii categoriei I: 2010

Anul promovarii in Liga 4: 2010

Numar de jocuri arbitrate: 265

A jucat fotbal la: ProLuceafarul, Juventus Colentina, Electroaparataj

Hobby-uri: Muzica, dans, sport, film

 Mai multe poze cu cei trei, de la jocul arbitrat impreuna, puteti vedea aici.