Pe Laurentiu Piciu il cunosc de foarte multi ani, arbitrajul oferindu-ne ocazia de a deveni prieteni. Eu am absolvit scoala in primavara lui 1994, iar el un an mai tarziu. Am arbitrat numeroase jocuri impreuna, in campionatul judetean, dar si la nivel de juniori republicani. A condus si cateva meciuri ale echipei la care evoluam. Imi amintesc ca la unul dintre ele chiar a fost lovit de un coleg de-al meu, care vazuse... rosu in fata ochilor. Nimic senzational insa pentru un joc de nivel judetean!
Un arbitru foarte bun, Laurentiu a avut sansa lui, pe care n-a fructificat-o, din pacate. Cu un fizic impunator - 1.88 m, in ciuda numelui de familie -, o gestica eleganta si o alergare la fel, ar fi putut avea un viitor frumos in aceasta activitate, insa n-a fost sa fie. De ce? Explicatii se pot gasi, dar tocmai pentru ca suntem prieteni mi-am permis sa-i spun ca pricipalul vinovat este el! E dureros, dar adevarat!
Desi se pregatea atat fizic cat si teoretic mai mult ca oricine, nu a reusit sa treaca de acea bariera psihica, care aparea la momentul examenului. Poate ca i-a lipsit si norocul sau poate, pur si simplu, n-a fost sa fie! Pana la urma... in viata nu le putem avea pe toate!
Chiar daca nu mai are nicio perspectiva in arbitraj, Laurentiu a ales sa continue la nivel de judet, intr-un mediu nu tocmai... prietenos cu arbitrii. De ce a luat aceasta decizie? Simplu: din dragoste pentru fotbal si arbitraj! Merita apreciat!
Cum ai inceput aceasta activitate si de ce ai ales sa urmezi cursurile scolii de arbitri? A contat faptul ca tatal tau era arbitru?
Mi-a placut fotbalul de mic. Stiam ca este o activitate grea, dar in acelasi timp frumoasa, mai ales ca am avut de unde invata, tatal meu fiind inca in activitate. Am urmat cursurile scolii de arbitrii in 1995, sub indrumarea domnului George Andrei, care era presedintele CJA.
Unde ai jucat fotbal si de ce ai renuntat in favoarea arbitrajului?
Am jucat la juniorii republicani ai Astrei Ploiesti, pana in anul 1998, cand am renuntat in favoarea arbitrajului. Am considerat la acea vreme ca pot continua cu succes cariera de arbitru si in plus timpul era limitat (eram in ultimul an la liceu).
Care a fost cel mai important joc la care ai oficiat?
Pentru mine toate partidele sunt importante. Le pregatesc la fel de serios, dar as remarca un joc arbitrat in iarna anului 2007, Petrolul-Gloria Buzau (scor: 2-0), avandu-i colegi pe Raluca Stefanescu si Emil Mateescu.
Care este cea mai frumoasa amintire din cariera ta?
Sunt multe amintiri frumoase pe care le-am trait si de care imi amintesc cu placere. In primul rand nu pot uita meciul de debut si reuniunile cu colegii arbitrii, prilejuite de banchetele organizate la sfarsitul anului.
Dar cea mai neplacuta?
Imi amintesc un episod neplacut petrecut in 1998 la Ceptura, unde un fost coleg, Ionut Naghi, a fost lovit de un jucator si am fost nevoit sa intrerup acel meci.
Ce ai simtit cand ai fost desemnat cel mai bun arbitru din campionatul judetean?
Ca orice persoana care este desemnata ca fiind numarul 1, am trait un moment de bucurie si multumire in acelasi timp, deoarece am constientizat ca munca pe care am depus-o nu a fost in zadar si comisia care m-a desemnat a avut incredere in mine.
 |
| Rezerva la Conpet Ploiesti - Concordia Chiajna (Liga 3) |
Din pacate, desi te-ai pregatit in fiecare an, avand prestatii foarte bune la nivel de judet, nu ai reusit sa promovezi in Liga 3. Care crezi ca ar fi motivele?
Pot spune ca acest obiectiv l-am indeplinit pe jumatate, deoarece timp de 4 ani am facut parte din lotul largit al ligii a treia, fiind delegat doar ca al patrulea oficial. Motivele nu le cunosc, probabil nu m-am pregatit suficient.
Care este cea mai mare dorinta, cu privire la arbitraj, avand in vedere ca nu mai ai sanse de promovare?
Doresc sa-mi fac treaba in continuare cat mai bine si pe cat posibil sa multumesc pe toate lumea.
Cum te intelegi cu colegii arbitri?
Consider ca am o relatie foarte buna cu majoritatea colegilor. In fiecare saptamana formam o echipa cu care reusim sa ducem la bun sfarsit misiunea noastra, aceea de a conduce jocurile cat mai echidistant.
Care e cel mai bun prieten din randul cavalerilor fluierului?
Din randul arbitrilor il apreciez pe Dan Richita, iar de la asistenti pe Adi Stoenoiu, Vali Zanfir (cel mai tare schior) si Sorin Nistor. Ar mai fi Ionut Borcan si Adi Nita... Andreescu (mai nou), care desi fac parte dintr-un esalon superior au ramas la fel de modesti in comportament.
 |
| Impreuna cu sotia, prin Maramures |
Tatal tau a fost arbitru, iar acum e observator. Fratele a cochetat si el cu arbitrajul... O familie de sportivi. Ce parere a avut mama ta despre aceasta situatie?
S-a impacat cu situatia, deoarece am incercat si cred ca am reusit sa petrecem timpul ramas liber si alaturi de ea.
Sotia este de acord cu arbitrajul, avand in vedere faptul ca pleci sambata si duminica la jocuri?
M-a cunoscut acum 8 ani si s-a obisnuit destul de repede cu situatia. Ii multumesc si pe aceasta cale pentru intelegere si cu siguranta o sa ma “suporte” in continuare. J
Cum se impaca serviciul cu arbitrajul?
Serviciul il desfasor de luni pana vineri, deci weekend-ul il am liber. Referitor la etapele intermediare, tin sa-i multumesc domnului Naftan, seful meu, care ma pasuieste cate 2-3 ore.
De ce ai indruma tinerii sa se indrepte spre aceasta activitate?
In primul rand pentru sanatatea lor, iar in alta ordine de idei ii modeleaza si ii pregateste ca oameni pentru viata.
Ce sfaturi le-ai da arbitrilor aflati la inceput de drum?
Le doresc succes in activitatea pe care au ales sa o desfasoare si ii anunt ca este frumoasa dar dificila, necesitand unele sacrificii. Sa asculte sfaturile celor cu experienta, sa inteleaga ca fiecare joc este un examen si sa fie cat mai impartiali, pentru a-si putea atinge obiectivul pe care si l-au propus in activitatea de arbitraj.
Povesteste-ne o intamplare amuzanta din cariera ta.
Un coleg, caruia nu-i voi divulga numele, a aflat care a fost echipa gazda dupa joc, in masina, la intoarcerea spre casa. Vazand cat de tare ne-am amuzat a motivat ca pe el nu-l intereseaza numele echipelor.
Ce ai vrea sa faci dupa ce te vei retrage din activitate?
Inca nu m-am gandit la acest lucru, pentru ca il consider ca fiind departe acest moment.
Daca ai fi din nou la inceput de drum ai mai alege arbitrajul, acum stiind “cu ce se mananca”?
Da, dar cu mai mult suces.
Ce iti place (hobbyuri)?
Imi plac calatoriile si plimbarile in aer liber, muzica buna si sa vad lumea fericita, ceea ce este cam greu in ziua de astazi.
 |
| Alaturi de nasi, la un banchet al arbitrilor |
Ce nu-ti place (in viata, la un om etc.)?
Nu-mi plac oamenii care nu sunt parolisti si pe cei care barfesc. Urasc minciuna... merg pe principiul SPUNE ADEVARUL ORICAT DE DUREROS AR FI!
Vrei sa ne mai povestesti si altceva despre tine sau despre activitatea ta?
Ma consider o persoana echilibrata si duc o viata normala din toate punctele de vedere. Referitor la activitate am regretul ca majoritatea oamenilor aflati in fenomenul fotbalistic si chiar din afara acestuia ne privesc pe noi, arbitrii, ca fiind niste infractori, afectandu-ne imaginea.
Ce le transmiti celor care urmaresc acest blog si iubitorilor de fotbal, in general?
Sa fie sanatosi si sa-si indeplineasca obiectivele propuse.
PS: Ai vreo sugestie cu privire la acest blog?
Ionut, blogul e ok! A prins foarte bine, dovada numarul mare de accesari. Nu am alte propuneri, daca imi vine vreo idee te anunt.
PROFIL
Nume: PICIU
Prenume: Laurentiu Marius
Specializarea: Arbitru
Lotul din care face parte: Liga A Prahova
Data si locul nasterii: 03.05.1980 / Ploiesti
Inaltime: 1.88 m
Greutate: 90 Kg
Domiciliul: Ploiesti / Prahova
Familie: casatorit, “fara copii, deocamdata”
Studii: Facultatea Forajul Sondelor – UPG Ploiesti
Ocupatia: Inspector SSM-SU
Locul de munca: Securitas Romania - Petrobrazi
Anul in care a devenit arbitru:1995
Anul obtinerii categoriei a II-a: 1996
Anul obtinerii categoriei I: 1998
Anul promovarii in Liga a IV-a: 1998
Numar de jocuri arbitrate: 1015
Palmares: Cel mai bun arbitru al anului 2010 din campionatul judetean
Al patrulea oficial la Dinamo - Universitatea Craiova (Old Boys);
Petrolul Ploiesti - Gloria Buzau (2-0, amical, 2007)
A jucat fotbal la: Astra Ploiesti (juniori)
 |
| Alaturi de colegi, la un joc in familie (Campina, iunie 2009) |
 |
| Incercand sa ne demonstreze (anti)talentul de fotbalist :) |
 |
| La un antrenament pe stadionul Vega - Ploiesti, 2010 |
 |
| Alaturi de Sorin Nistor, unul dintre colegii si prietenii sai |
L-am cunoscut pe Laurentiu Piciu in urma cu aproximativ doi ani.In tot acest timp am avut prilejul sa aflu despre el multe lucruri,atat de multe incat sa-mi permit sa-mi spun parerea despre el.
RăspundețiȘtergereEste un om cu sufletul deosebit de frumos,si cu un fizic la fel de frumos.Este un om bland ,dar in acelasi timp impunator,un om care-si impune respectul numai prin simpla prezenta.Este un om cu o privire blanda si cu un zambet magnific,un om deosebit de elegant in gesturi,un om care are pentru ce sa fie invidiat.Da,este un om care merita sa fie invidiat ,la modul constructiv,pentru ca stim cu totii ca invidia poate fii si constructiva ,nu numai distructiva,deci merita sa fie invidiat pentru eleganta ,demnitatea si prestanta pe care o are.
Este omul care la statutul pe care il are si-ar putea oricand arata superioritatea,numai ca buna educatie si modestia care il caracterizeaza il impiedica sa faca acest lucru.
Este un om care are cu adevarat coloana vertebrala.Este omul care prin zambetul strengaresc aduce buna dispozitie ,instantaneu.
Intr-un cuvant este UN EXEMPLU.
Felicitari,Domnule Laurentiu Piciu.
laur se stie 2011 va fi al doilea an consecutiv in care vei fi arbitrul cel mai bun ;)
RăspundețiȘtergere