"Cine are dreptate si rabdare pentru acela vine si timpul" - Goethe

miercuri, 3 martie 2010

Cum am devenit arbitru

Povestea incepe in urma cu 16 ani. Nici nu-mi vine sa cred cand au trecut atatia... Parca mai ieri am pasit, pentru prima data, in sala de pe strada Pielari, numarul 5. Era prin toamna lui ‘93 cand, junior fiind, la defuncta Prahova Ploiesti, am aflat, de la antrenorul echipei, despre inceperea cursurilor scolii de arbitri. Nu stiu daca nea Lucica Sotir, pentru ca despre el este vorba, isi mai aduce aminte, dar eu nu am uitat si nu voi uita niciodata ziua in care a intrat in vestiar si ne-a anuntat ca vor incepe aceste cursuri. Nu voi uita pentru ca aceea a fost ziua care mi-a schimbat, pentru totdeauna, cursul vietii. De la un copil nascut cu microbul fotbalului in sange, un copil care alerga, de dimineata pana seara, pe terenul echipei din satul natal, visand sa devina un mare fotbalist precum cei din "generatia de aur" a Romaniei, am ajuns sa impart dreptatea pe dreptunghiul verde. De la viitoare... posibile aplauze ale tribunelor am ajuns pe post de tinta a injuraturilor, cat se poate de reale, ale acestora. Si nu numai a injuraturilor... O fi si asta un fel de ironie a sortii!
Pana la 15 ani si jumatate, cat aveam pe atunci, nu stiam mare lucru despre arbitraj, in afara catorva povesti spuse de tatal meu si a altora preluate din folclorul fotbalistic. Pentru mine, arbitrii erau trei tipi in negru care, in loc sa stea acasa, veneau sa ne strice noua "joaca", enervandu-ne cu deciziile lor. Decizii pe care le-am respectat, totusi, de fiecare data, desi nu eram mereu de acord cu ele. Ba, chiar de multe ori, am fost dezavantajat clar, insa, in ciuda faptului ca eram nemultumit, n-am injurat niciodata arbitrii, cum n-am injurat nici adversarii. Pe langa faptul ca educatia primita de la parinti ma impiedica sa-i jignesc, am considerat ca greselile arbitrilor, ca si greselile fotbalistilor, fac parte din joc. Aceasta este o regula nescrisa a sportului rege de care ar trebui sa tinem cu totii seama, atunci cand intram in fenomen. Sau, cel putin, asta e parerea mea.
Tot despre arbitri imi mai amintesc, din perioada de dinainte de '89, faptul ca le "uram" una-alta, impreuna cu ceilalti "pitici" cu care stateam in spatele portii adverse, la jocurile disputate de echipa satului in campionatul judetean. Dar le "uram" intr-un stil haios, de copii, fara injuraturile pe care le folosesc, la tot pasul, odraslele din ziua de azi.
Si, uite asa, cu toate ca nu prea aveam habar despre activitatea de arbitru sau tocmai din acest motiv, impreuna cu alti cinci colegi de echipa am decis sa mergem la scoala sa vedem si noi cum e. Asa, din pura curiozitate. Nu stiam eu ca peste ani voi ajunge sa arbitrez pe stadioane pe care le vedeam doar la televizor sau ca voi ajunge sa dau mana cu personalitati ale fotbalului romanesc, cu fotbalisti pe care-i consideram idoli in copilarie, atunci cand strangeam "surprize", cu ei, de la gumele de mestecat "CinCin" sau "Ulker".
Imi amintesc ca, in acea perioada, presedinte al Comisiei Judetene a Arbitrilor Prahova era domnul doctor Emil Vlaiculescu, parintele arbitrajului prahovean, un om de care, peste ani, avea sa ma lege o relatie extraordinar de frumoasa, o relatie asemanatoare cu aceea pe care o aveam cu bunicul meu. Alaturi de dansul, in conducerea CJA Prahova se mai afla si George Andrei, cel caruia, mai tarziu, Domnul Doctor i-a predat stafeta de presedinte al arbitrilor prahoveni, dar si nea Paul Rosala si nea Nelutu Andreoiu, doi oameni cu care am avut onoarea sa devin coleg in actuala structura a Biroului Comisiei Judetene.
Multe s-au intamplat in acesti 16 ani de arbitraj, 16 ani care inseamna, practic, jumatate din viata mea. Abia acum realizez, in timp ce scriu aceste randuri, ca, deja, balanta incepe sa incline spre aceasta activitate, careia i-am dedicat cei mai frumosi ani ai adolescentei si tineretii mele. Dar, ajunge pentru azi, nu vreau sa ma apuce nostalgia... mai avem destul timp pentru povesti.

10 comentarii:

  1. Frumos ai scris, Ionut! Prin tine va disparea astfel si prejudecata privind arbitrii smecheri, fara cine stie ce minte si pusi pe capatuiala, cu orice pret. Mergi inainte, tot asa, pe linia aleasa! E formidabila ideea ta! Felicitari si succes!

    RăspundețiȘtergere
  2. Va multumesc pentru aprecieri si pentru urari! Din pacate, traim intr-o tara plina de prejudecati, dar asta-i si din vina noastra... e mai comod sa stam deoparte si sa criticam decat sa incercam sa schimbam lucrurile. M-as bucura daca, prin ceea ce fac, voi contribui si eu, cu putin, la crearea unei noi imagini a arbitrului roman. E de datoria mea sa incerc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ionut iti doresc in continuare succes .Poate aduci un nou look in arbitrajul prahovean si de ce nu in cel national.

    ivan nicolae -brazi

    RăspundețiȘtergere
  4. Ionut iti doresc sa ajungi acolo unde meriti, am arbitrat cu tine, am luptat pentru cateva cauze "impreuna" si imi place ca ai ramas "om" si prin asta ma refer la faptul ca, daca ai ajuns sus... nu ai uitat de unde ai plecat si nu ne-ai tratat pe noi cei mai mici... cu "nasul" pe sus cum fac alti colegi care la randul lor au ajuns sa arbitreze la nivel national.
    Mult succes in continuare si invata arbitrii mici sa "supravietuiasca"... pentru ca de asta au nevoie la inceput.

    RăspundețiȘtergere
  5. Pentru domnul "Ivan Nicolae": Multumesc pentru urare. Incerc... vedem ce va iesi!

    Pentru "FlorinP": Ma bucur daca asta este parerea ta si a colegilor despre mine. Consider ca e de datoria mea sa fac pentru voi ceea ce altii au facut sau, poate n-au facut, pentru mine! Sper ca, in continuare, sa nu va insel asteptarile!

    RăspundețiȘtergere
  6. domnule Ionut.am 20 de ani si de un an de zile ma tot lupt sa promovez in lia a3a.am fost la un concurs la bucuresti unde am rata sansa cu cateva sutimi..am fost al 12leaacum cateva zile am fost la monotorizare.(s'au trimis brigazi din toate orasele)din cate am auzit pe unii deja i'au anuntat ca or sa se duca la bucuresti sa mai de'a o proba..pe zii ce trece imi pierd sperantele ca o sa mai promovez..fotbalul e viata mea..va rog ajutati'ma cu un sfat.va multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Pentru "andrei": Daca la 20 de ani iti pierzi speranta... Poate ca printre cei monitorizati sunt unii mai bine pregatiti ca tine sau poate ca tu ai prins o zi mai proasta. Faptul ca ai fost foarte aproape de promovare trebuie sa te ambitioneze si mai mult, iar la urmatorul examen sa fi printre cei admisi. Dar pentru asta trebuie sa te pregatesti mult mai bine decat pana acum! Fa o analiza obiectiva a modului in care ai abordat examenul, vezi unde ai gresit si ia-o de la capat! Viata ne ofera tot felul de examene... Important e sa invatam din greseli pentru a nu le repeta!Succes!

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna ziua , am citit despre cum ati inceput dmvs si va apreciez si ma regasesc si eu in cateva spuse ale dmvs.Nu sunt foarte bine informat si am cautat pe net despre scoala de arbitri si nu am aflat foarte multe , in ce sens:cate scoali de arbitri in sun in Romania?cate locuri sunt si cam cati candidati se bat pentru cate locuri?Cam care este salariul unui arbitru din liga 1-2-3 etc? Mi-ati putea oferi dmvs aceste detalii sau macar cateva siteuri car em-ar putea ajuta?Multumesc frumos , va doresc cu mare placere succes in continuare .

    RăspundețiȘtergere
  9. Pentru ”Ciprian”: Imi cer scuze pentru intarzierea cu care iti raspund. Din pacate, n-am prea mai intrat pe net in ultima perioada… Urmeaza sa postez un material despre cum poti deveni arbitru care sper ca va veni in ajutorul celor care vor sa imbratiseze aceasta frumoasa activitate. In fiecare judet exista cate o scoala de arbitri organizata de catre Comisia de Arbitri din cadrul Asociatiei Judetene de Fotbal. Numarul de locuri e si in functie de necesarul de arbitri din judetul respectiv. De exemplu, in Prahova ultimilor 3 ani am fost nevoiti sa nu impunem o limita de locuri tocmai din cauza numarului scazut de arbitri, insa, incepand cu urmatoarea scoala, e posibil sa schimbam regulile. Arbitrii din Romania nu au un salariu lunar ci primesc un barem pentru fiecare joc la care oficiaza. Inainte de a te gandi la partea financiara trebuie sa-ti placa arbitrajul pentru ca, pana sa ajungi la Liga I, unde pot spune ca baremul este unul decent, trebuie sa treci prin jocurile din campionatul judetean… Plus ca absolvirea scolii nu e o garantie ca vei ajunge arbitru de nivel national.

    RăspundețiȘtergere
  10. Pentru "Vlad Todoran": Am sters, din greseala, comentariul tau, trimis pe data de 24 iulie, in care iti lasai id-ul de mess. Spuneai ca vrei sa devii arbitru si ma rugai sa te ajut. Te rog mai trimite-l o data pentru a te putea contacta! Imi cer scuze pentru neatentie!

    RăspundețiȘtergere