Ploiesti - un oras de... cosmar

Cu cateva luni in urma, pe 6 aprilie, evz.ro demara campania “Orasul de vis”, o provocare facuta romanilor de a alege orasul cu cele mai bune conditii de trai. Printre cele 15 orase - din Romania - pe care le-au propus cei care au lansat campania s-a aflat si urbea lui nenea Iancu, in care… inca mai locuiesc, din pacate! Dar e vina mea, recunosc!

Acum, cand s-a publicat si clasamentul final, rezultat in urma voturilor cititorilor, mi s-a accentuat acea stare de lehamite pe care o am atunci cand ma gandesc la orasul meu drag. Veti spune, “bine-bine, dar ce legatura are asta cu arbitrajul?!”. Pai sa stiti ca are, pentru ca, asa cum ii intereseaza sportul pe cei care ne conduc, asa ii intereseaza si celelalte domenii de activitate. Gandindu-ma la cate fac ei pentru tinerii ploiesteni, ma si minunez cum am reusit sa atragem atatia copii catre arbitraj si, implicit, catre sport. Vazand acest clasament, mi-am amintit de o intalnire pe care am avut-o cu cei de la Comisia pentru invatamant, sanatate, stiinta, cultura, culte, tineret si sport (ce pompos suna!), din cadrul Primariei Ploiesti. Negasind sprijin in alta parte - nici acolo unde ar fi trebuit, stim noi unde! -, am zis ca n-ar fi rau sa incerc si la cei care se ocupa de destinele orasului, pentru ca, in fond, si arbitrii reprezinta acest municipiu, atunci cand merg la diferite meciuri, prin tara. Ca sa nu mai vorbesc de Cristi Nica, cel care face sa se vorbeasca de Ploiesti si la nivel international! Nu va inchipuiti ca am solicitat cine stie ce, la acea intalnire. Vroiam doar cateva lucruri de bun simt, zic eu, marunte pentru ei. Solicitam sprijin, pentru a gasi o sala de aproximativ 100 de locuri, unde sa sustinem sedintele si cursurile pentru elevii scolii de arbitri, acces la sala de sport "Leonard Doroftei" sau echipament pentru primii 20-30 de absolventi, dintre cei 57 ai promotiei 2010. Mi s-a raspuns ca nu exista cadru legal sa fim ajutati. De parca era nevoie de cadru legal sa se dea niste telefoane! Atentie, nu vorbesc de lucruri ilegale! Pentru ca, nu mi se pare nimic ilegal in a incerca sa-ti dai silinta sa rezolvi anumite probleme cu care se confrunta cetatenii acestui oras. De fapt, asta m-a si deranjat… dezinteresul total, faptul ca nu au incercat macar sa gaseasca o solutie. Degeaba le-am explicat eu cati copii veneau inainte la arbiraj, deci la sport, si cati am reusit sa aducem noi, in trei ani. Degeaba le-am spus ce facem acolo, ca este vorba de educatie, de sanatate, de copii care vor reprezenta, maine-poimaine, viitorul acestui oras, al acestei tari. Parca vorbeam la... pereti, zicei ca le povestesc filme SF, mai ales cand le-am zis ca nu suntem platiti pentru munca depusa! Dar asa se intampla cand oamenii sunt pusi in anumite functii dupa cu totul alte criterii, decat cele de competenta.

Cineva spunea ca “arbitrajul e voluntar, cui nu-i convine sa stea acasa”! Daca ne luam dupa acest… principiu, ar insemna sa nu mai ajutam deloc sportul, ca pana la urma e voluntar, nu?! Doar nu ne obliga nimeni sa mergem la fotbal, atletism, inot, baschet etc.! Mai bine stam acasa, bem o bere, tragem o “iarba”… la ce e bun alergatul?! Si apoi ne minunam ca nu vin copiii catre arbitraj, catre sport - in general -, ca avem o tara de obezi si alte chestii de genul asta. Ce le oferim noi copiilor pentru a-i atrage? Facem comisii peste comisii, venim cu proiecte - care de care mai pompoase -, ce zac apoi, prafuite, in sertare! Uitam ceva esential insa… noi nu de proiecte ducem lipsa, ci de OAMENI! Sunt pe cale de disparitie cei care vin cu inima deschisa, sa munceasca cu sufletul, fara niciun interes personal. Si atunci cand vin, noi le dam in cap, ca, deh, suntem la putere!

Am amintit de campania evz.ro, pentru ca lucrurile se leaga. Un oras in care interesul pentru sport este zero si in care sunt pusi oameni nepotriviti in functii de conducere nu poate avea prea mari pretentii. In Ploiesti, nu avem un stadion mai de doamne ajuta, nu avem o pista de tartan pentru atletism - nu mai vorbesc de faptul ca aceea de zgura, de la stadionul “Ilie Oana”, a disparut si ea -, in schimb avem multe… lipsuri, iar noi fluturam in aer… proiecte. Apropo, am vazut ca e o moda acum… de la nivel de judet si pana in prima liga, se vorbeste numai de proiecte. S-au prins oamenii ca suna frumos.

Din pacate, in Prahova, atitudinea celor care se cred mari sefi este aceeasi, indiferent de domeniul de activitate. Ce nu inteleg acestia este faptul ca functiile sunt trecatoare, important e ce ramane in urma lor, cum sunt perceputi ei de catre semeni, daca sunt respectati pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce fac sau doar pentru pozitia pe care o au la un moment dat! Dar e greu pentru unii sa se gandeasca la aceste lucruri! Vor intelege ca am dreptate, abia atunci cand vor cadea de pe… scaune. Bine, unii nici atunci nu cred ca vor intelege, pentru ca au si ei limitele lor… am face o mare nedreptate sa le cerem mai mult.

In final, sa spunem ca Ploiestiul a “reusit” sa “prinda” ultimul loc (vezi aici) in clasamentul “Orasului de vis”, cu doar 832 de voturi, la aproape 19.000 distanta de primul loc, ocupat, pe buna dreptate - zic eu-, de catre Brasov! Datorita arbitrajului am avut ocazia sa vad toate orasele din acest clasament, dar Brasovul este cel care mi-a ramas cel mai mult la suflet!

Sa ne bucuram insa ca orasul nostru n-a iesit pe… 16 din 15. Cu asa oameni e posibil orice!