Zilele trecute, un tanar arbitru imi povestea, consternat fiind, despre comportamentul
incalificabil al antrenorului unei grupe de copii. Lasand la o parte faptul ca
i-a reprosat necunoasterea Legilor Jocului, cand de fapt tocmai el era cel care
nu stia regulamentul, “domn profesor” a trecut la injurii si amenintari, fara a
tine cont de calitatea pe care o are. Pentru ca pe el nu-l interesa educatia
acelor copii, scopul sau era de a-si scuza neputinta, aruncand vina pe umerii arbitrilor. Si se pare
ca nu se afla la prima abatere. Mai grav insa este faptul ca, in loc sa-i
condamne comportamentul, l-au copiat si parintii, urmati imediat de catre copii!
In aceste conditii, mai are sens sa vorbim despre educatie?!
Pentru mine, si sunt convins ca si pentru multi dintre voi, ceea ce am
scris mai sus nu este, din pacate, ceva senzational, nemaiintalnit... Este doar
o alta poveste, cu “profesori” si elevi, din lumea fotbalului romanesc. La
nivel de judet, de exemplu, s-a intamplat ca “domnul profesor” chiar sa
loveasca un arbitru in fata elevilor sai. Masurile... aceleasi ca intotdeauna! N-are
sens sa le mai comentam si nici sa ne mai miram de incidentele care se petrec
aproape saptamana de saptamana. Au devenit, din pacate, ceva banal, atat la
nivel de copii si juniori cat si la seniori.
Poate ca n-as fi scris randurile de fata daca nu citeam asta-seara un
material excelent al lui Andrei Vochin, jurnalistul Gazetei Sporturilor: “Aoleu, ne fură ăştia! Aoleu, n-am nici o
vină!”. Va recomand din suflet sa-l lecturati, pentru ca merita! (Il gasiti
aici: http://vochin.gsp.ro/stiri/1639/aoleu-ne-fura-astia-aoleu-n-am-nici-o-vina.htm)
In final, nu-mi mai ramane decat o simpla intrebare: incotro ne indreptam?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu