Pe 19 octombrie 1923, in comuna
Podenii Noi, din judetul Prahova, se nastea Emil Vlaiculescu, cel ce peste ani
devenea parintele arbitrajului prahovean. Un om pe care am avut norocul si
onoarea sa-l cunosc, un om cum rar mai intalnesti in ziua de azi.
Viata si-a dedicat-o, in
totalitate, fotbalului si medicinei. A arbitrat peste 1000 de jocuri, de la
judet si pana in primul esalon, inclusiv
la nivel international. Din 1968 si pana in 1995 a ocupat functia de
presedinte al Colegiului Judetean al Arbitrilor Prahova, fiind mentorul multor
generatii de arbitri. O buna perioada a fost chiar vicepresedinte al CCA, pe
vremea regretatului George N. Gherghe. De asemenea, 30 de ani a fost director
al Spitalului “Schuller” din Ploiesti …
S-a stins din viata pe 4 august
2010…
Pentru a afla mai multe despre
cel care a fost Doctorul Emil Vlaiculescu, va recomand sa cititi materialul de
mai jos, realizat de catre prietenul Razvan Fratila, fost arbitru divizionar si
unul dintre cei mai buni statisticieni din tara .
Daca l-ati mai citit, pentru ca
l-am mai publicat pe acest blog, va recomand sa o mai faceti o data… Nu trebuie
sa uitam astfel de oameni!
"Doctorul EMIL
VLAICULESCU
Autor: Răzvan Frățilă
Doctorul Emil
Vlaiculescu a fost una dintre personalităţile de marcă atât ale fotbalului din
judeţul Prahova, cât şi ale celui naţional. Medic si arbitru
internaţional. S-a născut la data de 19 octombrie 1923 în comuna Podenii Noi,
judeţul Prahova, într-o familie de intelectuali. A fost al patrulea copil al
preotului Alexandru Vlaiculescu şi al învăţătoarei Ruxandra Vlaiculescu.
Viaţa şi-a dedicat-o
celor două mari pasiuni ale domniei sale - medicina şi fotbalul. Studiile
preuniversitare le-a urmat la Ploieşti ,
după care a studiat şi absolvit cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti.
Cariera de medic a început-o la Bărcăneşti (Prahova), ca medic secundar.
Traseul ascendent a fost continuat apoi în ordinea etapelor: medic consultant
la Spitalul 1 din Ploieşti, medic specialist radiolog-oncolog la Policlinica şi
Spitalul "Schuller" din urbea “aurului negru”. Vreme de peste 30 de
ani a deţinut funcţia de director ale celor din urmă instituţii. Nu numai ca
director al Spitalului “Schuller”, ci mai cu seamă în calitate de şef al
secţiei de oncologie a acestuia, ca un veritabil profesionist al medicinei,
le-a alinat durerea unor semeni ai săi aflaţi la mare necaz.
Marea pasiune
extraprofesională a doctorului Vlaiculescu a fost fotbalul, “virus” pe care l-a
contactat încă din copilărie. Prima legitimare, ca jucător de fotbal a fost în
anul 1939, la clubul Prahova Ploieşti, în divizia B, pentru care a evoluat în
peste 100 de partide, până în anul 1944, pe postul de extremă dreapta. În
intervalul 1944-1946 a îmbrăcat tricoul clubului Universitatea Bucureşti, pe
acelasi post. După absolvirea facultăţii s-a reîntors la Prahova Ploieşti cu
care a evoluat în Divizia A pe parcursul ediţiei de campionat 1946/47. După
retrogradarea din divizia A, s-a transferat la C.F.R. Ploieşti în divizia B, pentru care a evoluat
în anul competiţional 1947/48. A mai evoluat însă şi la Petrolistul Boldeşti,
Sănătatea şi Dorobanţul Ploieşti.
A fost un polisportiv,
şi nu unul oarecare, ci de performanţă, la nivel naţional. Ca jucător
divizionar A, a mai practicat handbalul în 11 la Rafinăria Teleajen Ploieşti . La nivelul
campionatelor republicane a mai practicat baschetul şi voleiul, iar pe plan
local hocheiul pe gheaţă şi motociclismul viteză pe circuit.
În anul 1954 a devenit
arbitru de fotbal, activitate pe care a desfăşurat-o cu multă pasiune şi
dragoste timp de 31 de ani. La momentul retragerii din activitatea
competiţională, în anul 1975, adunase peste 1.000 de partide conduse. Dintre
acestea, aproape jumătate erau oficiate în campionatele republicane A, B şi C,
Cupa României, precum şi partide internaţionale (intercluburi şi interţări).
Prima întâlnire interţări a fost Polonia-Bulgaria, la Varşovia, contând pentru
preliminariile Campionatului Mondial din Mexic - 1970.
După încheierea
activităţii de arbitru a slujit în continuare fotbalul cu devotament şi dăruire
în calitate de observator în Divizia A timp de 24 de ani fără încetare. De-a
lungul acestei îndelungate perioade, doctorul Emil Vlaiculescu a colaborat cu
majoritatea numelor reprezentative ale arbitrajului românesc: George N.
Gherghe, Francisc Colossi, Nicolae Rainea, Romeo Stâncan, Ioan Igna, Mircea
Neşu, Mircea Salomir, Ion Crăciunescu, Adrian Porumboiu etc. A reprezentat
România la mai multe consfătuiri internaţionale desfăşurate la Budapesta, Sofia , Varşovia ori Bursa .
A trăit cu pasiune bucuriile unor mari reuşite profesionale şi a unor recompense,
cea mai importantă fiind “Diploma de Excelenţă” primită din partea Comitetului
Internaţional Olimpic, precum şi a Federaţiei Internaţionale de Fotbal
Asociaţie, sub semnăturile celebrilor Juan Antonio Samaranch şi respectiv,
Joseph Blatter.
Din anul 1968, timp de
27 ani fără întrerupere a ocupat funcţia de preşedinte al Colegiului Judeţean
al Arbitrilor Prahova. În tot acest răstimp în care a fost mentorul a zeci de
generaţii de cavaleri ai fluierului, Emil Vlaiculescu a “scos” sute de arbitri
prahoveni. A fost respectat, ba chiar şi iubit, de mai toţi arbitrii, foşti sau
în activitate. Deoarece a fost un pedagog desăvârşit, "Domnul
Doctor", aşa cum îl numeau cu evlavie parcă discipolii care i-au trecut
prin mână, şi-a căpătat şi renumele de “părinte al arbitrajului prahovean”. Pe
foarte mulţi i-a ghidat în carieră, fiindu-le profesor de renume şi exemplu
demn de urmat. Satisfacţiile acestei munci neobosite i-au fost completate şi de
reuşitele mai multor cavaleri ai fluierului. Unii dintre discipolii săi au
ajuns să îi calce pe urme şi în activitatea pe plan internaţional, oficiind la
jocuri desfăşurate în afara graniţelor ţării. Reamintesc doar câțiva
dintre cei care au ajuns cel puțin în prima ligă: Ilie Coţ, Mihai
Moraru, Florin Popescu, Adrian Tudor Moroianu, Cristian Nica, Valeriu
Banu, Alexandru Nicolae, Tiberiu Baroian, Gheorghe Biziniche, si, nu in
ultimul rand, Maria Pătraşcu - prima femeie arbitru cu ecuson FIFA din
România. Au mai fost și alții așa cum au fost foarte mulți si la ligile
inferioare, care au trecut prin "mâna" Domnului Doctor. Practic
toti cavalerii fluierului, care au absolvit școala în județul
"aurului negru" în perioada 1968-2010, au avut ceva de învățat
de la cel ce a fost "părintele arbitrajului prahovean".
Între anii
1981-1994 a fost instructor şi membru totodată al Biroului Comisiei Centrale a
Arbitrilor. Pentru o perioadă de timp a deţinut si funcţia de
vicepreşedinte al forului naţional al arbitrilor de fotbal. Dacă pentru Comisia
Centrală de Arbitri somitatea era George N. Gherghe, omologul acestuia pentru
Colegiul Judeţean al Arbitrilor Prahova a fost doctorul Emil Vlaiculescu. Era
preferatul reputatului teoretician din fruntea arbitrajului românesc.
Rămas fidel
jurământului lui Hipocrate, a continuat să profeseze şi după ieşirea la pensie.
Cum nu putea să rămână departe de cealaltă mare pasiune a vieţii sale, le-a
îmbinat în mod armonios. A fost pe rând medicul echipelor de fotbal Astra Ploieşti şi mai apoi,
Chimia Brazi.
Din anul 1995,
prezenţă activă în mod constant şi foarte valoroasă, “părintele arbitrajului
prahovean” a fost preşedintele de onoare al Colegiului Judeţean de Arbitri.
După trecerea sa în nefiinţă pe 4 august 2010, în semn firesc de recunoştinţă
şi preţuire pentru aportul adus la dezvoltarea arbitrajului prahovean Colegiului
Judeţean de Arbitri Prahova îi poartă numele.
Din punct de vedere
statistic, “cartea de vizită” a arbitrului Emil Vlaiculescu la nivelul diviziei
A, poate fi rezumată astfel (este vorba doar de jocuri oficiate la centru):
Prima partidă
arbitrată în divizia A - 22.09.1968: Dinamo
Bucureşti - Politehnica Iaşi 4-1 (1-1)
Ultima partidă condusă
în divizia A - 21.10.1973: Sportul
Studenţesc Bucureşti - C.F.R. Cluj 2-0 (1-0)
Total partide
arbitrate în divizia A: 37
Total sezoane
arbitrate în divizia A: 6
Total goluri marcate: 99 (71 gazdele - 28 oaspeţii)
Pe ediţii de
campionat:
1968/69 - 8 partide,
26 goluri (21 - 5), 7 victorii (gazdele), 1 egal, 0 înfrângeri
1969/70 - 8 partide,
19 goluri (13 - 6), 4 victorii, 1 egal, 3 înfrângeri
1970/71 - 8 partide,
21 goluri (12 - 9), 3 victorii, 3 egale, 2 înfrângeri
1971/72 - 4 partide,
16 goluri (11 - 5), 3 victorii, 0 egal, 1 înfrângeri
1972/73 - 5 partide, 8
goluri ( 7 - 1), 4 victorii, 1 egal, 0 înfrângeri
1973/74 - 4 partide, 9
goluri ( 7 - 2), 3 victorii, 1 egal, 0 înfrângeri
37 partide, 99 goluri
(71 - 28), 24 victorii (gazdele), 7 egaluri, 6 înfrângeri"
Aşa este, Ionuţ, asemenea oameni nu avem dreptul să-i uităm! Un asemenea om merită mai multă recunoştinţă din partea noastră şi trebuie să fie comemorat în fiecare an de noi şi de generaţiile care care vin din urmă.
RăspundețiȘtergereO lacrimă şi un gând bun în memoria celui care a fost doctorul Emil Vlaiculescu.
Răzvan Frăţilă