Arbitru prin judet

Citind presa de ieri, am descoperit, in “Telegraful de Prahova”, un articol foarte interesant despre ce inseamna sa fii arbitru in fotbalul mic de pe la noi. Ciprian Radu, autorul articolului, surprins si el de violenta manifestarilor asa-zisilor suporteri, reda foarte bine, probabil fara sa… stie, atmosfera in care se desfasoara din ce in ce mai multe jocuri din campionatul judetean. O atmosfera necunoscuta celor care nu merg la partidele din ligile inferioare, dar foarte familiara arbitrilor prahoveni. La fel cum este si pentru mine, de altfel, momente de genul acesta traind pe propria piele in sutele de jocuri pe care le-am arbitrat la nivel de judet. Si va spun ca nu-i deloc placut sa fi injurat de toti viii si mortii sau sa te faca analfabet ori handicapat un betiv ordinar, cu doar doi dinti in gura! Care n-a terminat mai mult de trei clase, suficiente, ce-i drept, sa poata face diferenta la… sortimentele de bautura. E de-a dreptul dureros si periculos sa te trezesti cu un pietroi de 2 kg in spate, care, doar printr-o minune, nu te nimereste in cap, trimitandu-te, Doamne fereste!, in cealalta lume! Ce conteaza ca jocul este linistit, iar deciziile arbitrilor sunt corecte?! Se gasesc mai mereu cretini suparati pe viata, aflati, eventual, si sub influenta alcoolului, care sa tina cu tot dinadinsul sa se faca remarcati. Mai conteaza ca habar n-au de regulament?! Mai ales cand stiu ca nu vor pati nimic daca injura sau lovesc…

Ati putea spune ca nu e ceva nou, injuraturi sunt si pe stadioanele din esaloanele superioare, deci nu ar trebui sa ne minunam de ceea ce se intampla la judet. Din pacate, asta este una dintre scuzele celor care ani de zile s-au facut ca nu vad ce se intampla, gasind tot felul de explicatii, uneori penibile, refuzand macar sa faca diferenta intre conditiile in care se desfasoara un meci de nivel national si altul de la cel judetean. Si aici nu ma refer decat la conditiile de securitate de la ligile superioare, fata de acelea din fotbalul mic. Pentru ca, o partida de Liga a III-a nu se poate desfasura fara prezenta fortelor de ordine, iar despre lipsa gardului imprejmuitor nici nu se discuta. Sunt de acord ca jocul de fotbal nu-i teatru, dar sa ajungi sa ameninti si sa injuri, incontinuu, ca la usa cortului, doar pentru ca asa… “vrea” muschii tai, nu mi se pare in regula. Mai ales ca, de la violenta verbala pana la violenta fizica nu este decat un mic pas pe care unii il fac tot de mai multe ori! Gasindu-se mereu scuze huliganilor, acestia nu au facut decat sa prinda si mai mult tupeu, incurajati fiind de faptul ca, oricum, vor scapa de suspendari. Am mai zis-o, si o repet, in ritmul asta nu este departe momentul in care se va produce o tragedie pe terenul de joc. Si nu spun asta ca as fi vreun vizionar, e doar chestie de logica. La ce te poti astepta, atunci cand incurajezi violenta? As mai avea multe de spus, dar, deocamdata, ma opresc aici, lasandu-va, in continuare, sa cititi materialul scris de Ciprian Radu.

“Arbitru, grea meserie!

Arbitru de margine, şi mai grea! Ploieşteanul Emil Mateescu, arbitrul asistent 2 la barajul disputat la Băicoi, pe partea cu tribuna mare, a fost permanent ţinta injuriilor galeriei celor de la Mislea. Culmea, toate deciziile lui Mateescu au fost curate ca lacrima! Însă, te pui cu nebunii?! Mai ales când aceştia n-au nici cele mai elementare cunoştinţe de fotbal şi, până la urmă, nici nu-i interesează? Iar, când, la pauză, a venit şi „tehnicianul” pentru a coordona jocul, totul a căpătat tentă absurdă. „Ofsaid, bă, nenorocitule! Bip! Bip!” Penibil... Ce mai conta că jucătorul Cetăţii se afla la 3-4 metri în faţa aparătorului din Mislea ce abia se „târa” să iasă din propriul careu? „N-a fost, bre, ofsaid”, mi-am luat inima în dinţi... „N-a fost, ă?”, îmi răspunde omul încărunţit degeaba. {i face un gest lămuritor, că, de fapt, nu-l interesează. Trebuie presiune pe arbitri, nu-i aşa? Întărâtată, galeria devine un vulcan care aruncă, la rândul său, cuvinte grele. Unii se urcă pe acoperişul intrării la vestiare, bat din picioare să-l rupă, zbiară, înjură. Poliţiştii comunitari intervin moale şi reuşesc să-i invite înapoi în tribună. Iarăşi, un jucător de la Cetatea respinge o minge la mijlocul terenului direct în aut de poartă, iar, în momentul degajării, patru dintre colegii săi se află, de data aceasta, în spatele liniei de apărători a adversarilor. Toţi se retrag spre jumătatea proprie, fireşte, nimeni nu are intenţia să joace mingea, iar regulamentar, steagul asistentului Mateescu rămâne jos... Doar pentru o nouă porţie de înjurături groteşti. Macabre! „Bă, prostule, erau şase inşi în ofsaid!”, zbiară omul. Restul nu poate fi redat... Se termină meciul. Cei trei arbitri sunt huiduiţi copios, înjuraţi la „scenă deschisă”. Culmea, centralul Oprea le refuzase celor de la Cetatea un al doilea penalty, la scorul de 1-0, dictând simulare şi avertisment! Dar ce mai contează? În fotbalul judeţean, la Mislea, este punct şi de la capăt!”

Restul materialului il gasiti aici: http://www.telegrafuldeprahova.ro/sport/fotbal/5381-A-mai-trecut-o-zi-la-tara#comments.

O ultima precizare: la acest joc, din ultimul esalon valoric, a fost delegata o brigada formata din 2 arbitri de Liga a III-a si unul de Liga a II-a. Concluziile, trageti-le voi!