Materialul cu numarul 1600: o fi mult, o fi putin?

Statistica vizitelor pe acest blog este realizata de Histas.com

La 1 martie se vor face doi ani de la primul material postat pe acest blog. De atunci am mai publicat inca 1598, acesta fiind cel cu numarul 1600. De ce am creat un blog despre scoala de arbitri, primul de acest fel din Romania? Pai, va las sa cititi ce scriam in materialul inaugural, care avea ca titlu chiar intrebarea de mai inainte. Si, de asemenea, sa trageti voi concluziile.

luni, 1 martie 2010

De ce un blog despre scoala de arbitri? 

 

Din mai multe motive, dar, in primul rand din dragoste pentru fotbal, in general, si pentru arbitraj, in special. M-am gandit mult inainte de a porni pe acest drum si asta pentru ca au fost destui cei care mi-au zis ca n-am ce face, ca ma leg la cap fara sa ma doara. Stiu ca-mi asum anumite riscuri, fiind, printre altele, si arbitru activ, dar sunt obisnuit. Pana la urma chiar viata in sine este un risc... mai ales in Romania.

Ideea acestui blog mi-a venit inca de anul trecut, iar prin toamna am facut primul pas, acela de a-l crea. Numai ca timpul, care e dusmanul numarul 1 al meu, nu mi-a permis sa incep postarile. Nici acum nu stau foarte bine cu orele libere, dar am zis ca trebuie sa incep odata!

Scopul acestui blog este de a populariza arbitrajul in randul tinerilor, de a arata si o alta fata a acestei activitati atat de hulita in Romania ultimilor ani. Unii vor rade, cu siguranta, mai ales ca atunci cand spui ca esti arbitru, in Romania, prima intrebare este "cat castigi?" ... si nu neaparat din barem! Ca asa-i la noi, suspiciunea a devenit o caracteristica nationala. Nu intereseaza pe nimeni faptul ca cei pusi sa judece sunt si ei oameni si pot gresi. In Romania, pentru arbitri nu functioneaza prezumtia de nevinovatie. Nu, ei sunt vinovati inca din momentul in care au decis sa devina arbitri! Sunt constient ca nu voi schimba eu lumea cu blogul meu, si nici nu mi-am propus asta, dar m-as bucura daca macar cativa dintre cei ce vor urmari postarile mele se vor gandi de cateva ori inainte de a mai injura un arbitru.

"Scoala De Arbitri" se adreseaza, in special, prahovenilor si asta pentru ca voi vorbi mai mult despre arbitrii din judetul "aurului negru", dar, in acelasi timp, poate veni si in ajutorul copiilor din alte judete care si-ar dori sa inceapa acesta activitate si nu stiu cui sa se adreseze. De asemenea, sper ca acest blog va fi util tuturor celor care vor sa faca ceva pentru dezvoltarea arbitrajului romanesc, celor care vor sa dea inapoi o parte din ceea ce le-a oferit, de-a lungul timpului, aceasta frumoasa si ingrata activitate. Consider ca este de datoria noastra, a celor implicati in acest fenomen, sa ne luptam pentru schimbarea imaginii arbitrului roman. Sunt deschis oricarei colaborari cu cei implicati in organizarea scolilor de arbitri, in formarea si perfectionarea tinerilor cavaleri ai fluierului.Totodata, astept de la arbitri idei noi, idei care pot duce la imbunatatirea activitatii, tinand cont si de conditiile de la nivel de judet. De asemenea voi fi deschis tuturor comentariilor, chiar si critice, celor care au ceva de spus intr-un limbaj civilizat, fara cuvinte "jignitoare, injurioase sau grosolane", ca sa folosesc termeni de regulament. Asta-i regula jocului, pe care imi permit sa o impun, pentru ca blogul acesta este "terenul meu de joc", iar, aici, "legile" sunt facute de mine!

Cam asta gandeam in 2010. Cat am reusit din ceea ce mi-am propus ramane la aprecierea voastra, a vizitatorilor fideli. O precizare se impune, totusi, pentru cei mai noi. La vremea respectiva spuneam ca blogul va fi dedicat in special prahovenilor, pentru ca faceam parte din CJA Prahova si raspundeam de scoala locala de arbitri. Cu ajutorul blogului speram, printre altele, sa pot atrage cat mai multi copii catre aceasta activitate atat de frumoasa si de hulita, in acelasi timp. Dar schimbarea din vara lui 2010 si mesajele pozitive primite din tara m-au facut sa extind aria de acoperire. Si uite asa, de la un material postat la cateva zile sau saptamani am ajuns la cateva pe zi. De la 50 de vizitatori unici am ajuns chiar si la 600. In total, peste 156.000 de vizitatori au accesat blogul, vizualizand peste 330.000 de pagini (vezi statistica). Nu stiu cum li se pare altora, dar pentru mine este ceva incredibil! Nu-mi imaginam ca voi ajunge aici, mai ales ca totul a fost facut in timpul meu liber! Bine, si noptile pierdute si celelalte sacrificii facute sunt proportionale cu aceasta mica realizare. Motiv pentru care trebuie sa multumesc in primul rand familiei!

Aceste cifre au fost posibile si cu ajutorul unor prieteni pe care i-am cunoscut datorita “ScoliiDeArbitri”. Le multumesc tututor, dar in mod special Dianei Paduraru, cea care a semnat multe materiale pe acest blog. Si pe care o astept sa revina in forta. Va multumesc si voua, vizitatorilor fideli, si va astept, in continuare, cu multe alte surprize! De asemenea, cine vrea sa se alature echipei, este binevenit.