Interviu in exclusivitate cu fostul arbitru asistent FIFA Ionel Popa despre o cariera de 19 ani: “Tot ce este frumos se termina repede”

In 2010, la Riad: Al Hilal-Al Nasr

Unul dintre cei mai buni asistenti din Romania, Ionel Popa si-a agatat steagul in cui, dupa 19 ani de arbitraj. A facut-o luna trecuta, la limita de varsta, in ciuda unora care s-au chinuit sa scape de el mai repede. Fostul asistent FIFA din Pascani a trecut prin multe de-a lungul carierei. Dar niciodata nu s-a gandit sa renunte la ecusonul de arbitru, nici macar atunci cand “binevoitorii” ii cantau prohodul prin… stenograme. A jucat fotbal pana la nivelul ligii secunde, in palmares avand si o promovare pe prima scena cu Politehnica Iasi. A mai evoluat la Precizia Sacele, CFR Pascani, Siretul Pascani si Cetatea Targu Neamt. Ales vicepresedinte al Sindicatului Arbitrilor de Fotbal din Romania, in decembrie 2011, spune despre SAFR ca este o sansa pentru arbitri, avand in vedere felul in care sunt tratati acestia: “Trebuie sa fim cat mai multi, mai uniti pentru a avea credibilitate si demnitatea de a fi arbitru.”

Zilele acestea, Ionel Popa a acordat un interviu in exclusivitate blogului nostru, pe care va invit sa-l lecturati.

Filippo Inzaghi este jucatorul care l-a impresionat

In primul rand, felicitari pentru intreaga ta cariera! 19 ani de arbitraj - 11 in Liga I, 7 pe lista FIFA. A fost mult, a fost putin?

Multumesc. Suficient pentru a intelege acest fenomen, dar, din pacate, intotdeauna ce este frumos se termina repede.

Ai jucat fotbal pana la nivelul ligii secunde. De ce ai renuntat in favoarea arbitrajului? Daca ai da timpul inapoi ai mai face aceeasi alegere?

In 1993 m-am operat de apendicita. Eram in covalescenta cand, la un joc amical, Cetatea Tg-Neamt-CFR Pascani, in lipsa arbitrului, singura solutie am fost eu. Au fost foarte incantati de prestatia mea, atat jucatorii cat si antrenorii, iar conducatorii m-au intrebat daca sunt arbitru. Acela a fost momentul care m-a facut sa iau aceasta decizie. Da, as alege  tot arbitrajul, chiar daca sunt sacrificii foarte mari. Sunt putine activitati care iti ofera satisfactii imense. Acest lucru este posibil doar daca faci totul din placere si depui suflet.

Poti face un clasament al celor mai frumoase trei momente din cariera?

- debutul in divizia A (2001): Sportul-UMT Timisoara. Brigada: A. Constantin - Onicas -Popa-Sorescu;

- meci amical Italia-Finlanda (seniori), la Messina. Brigada: Tudor-Nica-Popa;

- Cupa Printului - in Arabia Saudita, la Riad: Al Hilal - Al Nasr. Brigada Balaj-Szekely-Popa-Avram (foto).

Ai arbitrat pe multe stadioane europene. Care te-a impresionat cel mai mult? Dar un jucator?

Stadionul Borussiei Dortmund, cu o capacitate de 80.000 de locuri. Am toata admiratia pentru Filippo Inzaghi privind jocul “la ofsaid”, pe care l-am considerat o adevarata arta la acest fotbalist.

Nu este de acord cu aducerea arbitrilor straini

Care este diferenta intre jocurile oficiate in Europa si cele din Romania? Este nevoie de arbitri straini in Liga 1?

Mai mult respect intre jucatori, in timpul meciului, mai mult respect din partea conducatorilor si credibilitatea care iti este acordata in momentul deciziilor luate de catre brigada de arbitri.

Nu, sub nicio forma nu avem nevoie de arbitri straini. Sunt convins ca avem nevoie doar de conducatori cu o cultura a fotbalului mult mai dezvoltata decat a multora dintre cei care conduc in acest moment echipele din Liga I.

Cum ai resimtit evenimentele din arbitraj petrecute in ultimii ani si cum le percepi acum?

Au fost perioade cand zambetul nu imi lipsea de pe buze, placerea era imensa. Plecam cu bucurie la orice meci, indiferent de importanta jocului. Din pacate, in ultimul an mi-a lipsit cu desavarsire asta. Din cauza presiunilor foarte mari exercitate de catre conducatori, LPF, CCA, urmare a sumelor imense acordate echipelor in Champions League, lucru care a schimbat total comportamentul lor.

A existat vreun moment, de-a lungul celor 19 ani, in care ai vrut sa renunti? Si daca raspunsul este afirmativ, ce te-a facut sa mergi mai departe?

Categoric NU! Asta datorita ambitiei pe care o am. In momentul in care incep un lucru IL DUC PANA LA CAPAT, indiferent de greutatile pe care le intampin.

Ce rol a jucat familia in activitatea ta?

Imensa. Am o sotie care m-a sustinut tot timpul, s-a bucurat cu mine la realizari, mi-a fost critic foarte aspru cand  am gresit si a suferit, poate chiar mai mult decat mine, cand am fost nedreptatit.

Ai fost ales vicepresedite al SAFR. De ce ar trebui sa se inscrie arbitrii in acest sindicat? Ce poate face acesta pentru ei?

Sindicatul arbitrilor este o sansa pentru noi, in conditiile in care in ziua de azi suntem calcati in picioare, injurati, jigniti fara ca cineva sa aiba o reactie. Trebuie sa fim cat mai multi, mai uniti pentru a avea credibilitate si demnitatea de a fi arbitru.

Mandria de a fi arbitru

De ce ai indruma tinerii sa se indrepte spre aceasta activitate si ce sfaturi le-ai da celor aflati la inceput de drum?

Orice tanar este liber sa incerce sa vada daca are calitatile necesare acestei activitati. Un singur meci arbitrat te poate face prizonier, in sensul pozitiv. Simti ca esti puternic, te modeleaza ca om, dar, in acelasi timp, vei fi nevoit sa te perfectionezi permanent. Cel mai mare castig insa este familia pe care o descoperi - familia arbitrilor, atat din tara cat si din orice colt al lumii.

Ce urmeaza pentru tine? Vei continua ca observator?

Da. Voi incerca sa formez o brigada cu cei patru arbitri de pe terenul de joc. Sa ma bucur de realizarile lor, sa analizez obiectiv, datorita experientei mele, absolut orice problema si sa vin in sprijinul brigazii la fazele litigioase.

Ce iti place?

Fotbal, tenis de picior, schi, plimbarile in natura - care tot timpul m-au reincarcat cu energie.

Ce nu-ti place?

Minciuna, incorectitudinea si lipsa de respect fata de aproapele tau.

Vrei sa ne mai povestesti si altceva despre tine sau despre activitatile tale?

Cred ca ar mai fi foarte multe de spus, dar imi rezerv aceste marturisiri pentru cand imi voi scrie memoriile (glumesc, desigur). Deocamdata sunt ocupat cu serviciul si cu celelalte atributiuni care poate vor aduce ceva bun in sprijinul arbitrajului romanesc. Bineinteles, vom putea face asta doar daca vom fi o echipa unita si care va avea acelasi tel.

Ce le transmiti celor care urmaresc ScoalaDeArbitri si iubitorilor de fotbal, in general?

Sa fie mandri ca sunt arbitri si sa ne sustinem unii pe altii! Arbitrajul este o activitate foarte complexa. Iubitorilor de fotbal le doresc sa incerce sa inteleaga ca se mai poate si gresi. Nimeni nu e perfect si nimeni nu isi doreste vreodata, in mod intentionat, sa ia o decizie gresita.

PROFIL

Nume: POPA

Prenume: Ionel

Specializarea: Arbitru Asistent

Lotul: FIFA - retras din activitate, la finalul lui 2011

Data si locul nasterii: 19 iulie 1966, Valea Seaca/Judetul Bacau

Domiciliul: Pascani, Judetul Iasi

Stare civila: Casatorit/1 copil (fata)

Studii: F.E.F.S Univ. Al. I. Cuza Iasi, Master: Management si Marketing in Sport

Ocupatia: Inspector de specialitate - Birou Sport, Cultura, Culte si ONG-uri

Locul de munca: Primaria Municipiului Iasi

Anul in care a devenit arbitru: 1993

Anul obtinerii categoriei a II-a: 1995

Anul obtinerii categoriei I: 1997, ianuarie

Anul promovarii in Liga 3: 1997

Anul promovarii in Liga 2: 1999

Anul promovarii in Liga 1: 2001

Arbitru FIFA in perioada: 2005-2011

Numar de jocuri arbitrate:

- in Liga 1: peste 250

- ca arbitru FIFA: 30

Retras din activitate: decembrie 2011

A jucat fotbal la: Liceul de fotbal Bacau, Precizia Sacele, Siretul Pascani,

Politehnica Iasi, CFR Pascani, Cetatea Targu Neamt.

Hobby-uri: toate sporturile, vizionarea meciurilor de orice fel si excursiile