duminică, 12 septembrie 2010

Istoria Legilor Jocului de fotbal (II) / 17 legi unice

In urma cu zece zile, cand vorbeam despre istoria Legilor Jocului de fotbal, spuneam ca voi publica doua materiale aparute in 2004, cu ocazia celebrarii centenarului Federatiei Internationale de Fotbal Asociatie (FIFA). Primul a fost "Istoria unui succes incepand din 1886" (vezi aici), al doilea se numeste "17 legi ale jocului pentru miliarde de oameni" si a fost scris de Walter Lutz, un renumit jurnalist sportiv, din Elvetia.

Dar iata, mai jos, cum arata materialul integral publicat si in Buletinul "Arbitrul" din 2004.

"17 legi ale jocului pentru miliarde de oameni

Walter Lutz, renumit jurnalist sportiv in Elvetia, dedica al doilea articol al sau din seria "100 de ani de FIFA" Legilor Jocului de fotbal si 'Codului lui Napoleon'.
Pe 21 martie 1804, cu o suta de ani inainte de infiintarea FIFA si la putin timp dupa Revolutia franceza, intra in vigoare Codul lui Napoleon, un ansamblu de texte care puneau ordine in haosul legislatiei europene, dandu-i deodata o noua orientare si o noua structura. Redactat cu concizie si claritate, s-a raspandit rapid in intreaga Europa si constituie si azi fundamentul dreptului civil in Franta. Bonaparte, parintele sau politic si spiritual, s-a gandit ca acest cod, considerat mai tarziu ca 'revolutionar', ar contribui la reputatia sa si la locul sau in istorie mai mult decat toate bataliile pe care le-a castigat.
Din timpuri imemoriale, Moise promulga pe Muntele Sinai Lege Divina si cele 10 Porunci cu scopul de a conduce existenta si convietuirea oamenilor. La putin timp dupa infiintarea FIFA, Lordul Baden-Powell - inventatorul notiunii de cercetas, elabora in 10 purunci legea cercetasului si imperativele sale morale imuabile, pe care orice tanar cercetas le invata pe de rost si le fixeaza pentru a si le reaminti mai tarziu.

Paznicii Graalului
(denumire biblica)

Incercand sa stabileasca o legatura cu sportul - si cu toata modestia si prudenta ceruta - se poate vedea ca toate aceste legi prezinta similitudini. Puse in evidenta de Legile Jocului ale FIFA, aceste analogii sunt subliniate in domeniul fotbalului. Mai intai existenta lor este aproape biblica, daca le consideram originile fotbalului. Apoi, paznicii Graalului au vegheat mereu cu dorinta de a le apara, ca si cum pentru ei legile erau gravate in marmura si nu puteau fi modificate decat datorita unor motive imperioase.
Cu exceptia celor 10 Porunci, a Codului lui Napoleon si a legii cercetasului, toate celelalte legi care guverneaza societatea se adapteaza transformarilor sociale si spiritului vremurilor. Aceasta se poate aplica si legilor fotbalului, un sport a carui fata si mod de exprimare au evoluat considerabil dupa cativa ani.
Biroul International de Fotbal Asociatie (IFAB), pe scurt Board-ul, este cel care administreaza Legile Jocului. Creat in 1886, el este cu aproape 20 de ani mai in varsta decat FIFA si constituie o inteleapta inventie britanica, fiind in activitate dupa crearea Asociatiei Fotbalului (FA), in 1863, asociatia engleza. Chiar de la constituirea sa, Board-ul si-a asumat rolul de a descurca meandrele nenumaratelor reguli din fotbal. Parte a insulelor britanice la sfarsitul secolului al XIX-lea, fotbalul a inceput un mars triumfal de-a lungul continentelor, de pe un mal pe altul al marilor. Jucatori profesionisti exista in Anglia de peste un secol. Cunoscatorii englezi au fost cei care i-au initiat pe profanii de pe continentul european, avizi de cunostinte si dornici sa invete secretul fotbalului.
In acea perioada, Anglia, imperiu colonial si furnizor de materii prime, era prima putere comerciala si industriala a lumii. In Europa, stralucea in domeniul stiintelor, literaturii, culturii, dar la fel de mult si in sport, atletism si mai ales in fotbal, unde nu avea niciun concurent. iata de ce secolul al XIX-lea a intrat in istorie sub numele de secolul britanic.

Puterea

Istoria - fara dorinta si putin din intamplare - a adus fotbalului ceva unic si miraculos. Fotbalul ramane un caz unic in istoria federatiilor sportive internationale, dar si in lumea politica. FIFA evadeaza din toate conceptiile traditionale ale unei instante sportive, cand este vorba de forma de organizare, de structura sau legislatie:
1 Board-ul, in termeni stricti ai separarii puterilor, nu este nici executiv, nici legislativ, nici judiciar, nu este nici membru al FIFA si nu trebuie sa tina seama de nimeni.
2 IFAB nu este mentionat in Statutele Federatiei Internationale decat dupa Congresul FIFA din 2003. El are propriile statute, mentionate pe scurt in anexa la Legile Jocului, unde este numit 'Board-ul'.
3 FIFA este membra a Board-ului din 1913 si doar dupa 1958, cand avea deja 54 de ani de existenta, a avut dreptul la patru voturi, adica tot atatea cat cele patru asociatii britanice fondatoare (Anglia, Scotia, Tara Galilor, Irlanda de Nord).
4 Dat fiind ca deciziile Board-ului trebuie luate cu majoritate de 3 patrimi (majoritate absoluta: 6 voturi din 8), briatnicii puteau sa faca, teoretic, front comun impotriva oricarei inovatii.
Dar nu au dorit si nici nu au facut acest lucru, mai ales ca toti cei care au drept de vot urmaresc acelasi obiectiv: binele fotbalului. Legile Jocului au devenit de mult timp piatra de temelie a lumii fotbalistice. Britanicii au parasit FIFA de mai multe ori: prima data in 1920, apoi au aderat in 1924 si s-au retras iar in 1928 (din cauza unor diferende asupra chestiunii statutului de amator). Dar optsprezece ani mai tarziu, in 1946, se reintegreaza in FIFA. Totusi britanicii n-au incetat nicodata sa dirijeze Board-ul.
Incepand din 1958, an in care FIFA obtine 'statutul de egalitate', relatiile intre asociatiile britanice si instanta suprema a fotbalului snt excelente. Fondatorii FIFA, neavand atunci niciun fel de experienta, au fost fara indoiala vicleni pentru ca au preluat pur si simplu reguluile Board-ului si au aprobat 'extrateritorialitatea' lui, fara sa-si propuna sa refuze suveranitatii britanicilor dreptul de a legifera.
A aparut foarte judicios ca nu au modificat componenta Board-ului care, cu siguranta, poate parea azi anacronica (4 asociatii britanice, dar niciuna din America de Sud, Africa, Asia, America centrala etc.). FIFA si reprezentantii insulelor britanice decid singuri modificarile aduse Legilor Jocului, dar o fac aparent bine pentru ca deciziile lor nu sunt contestate.

Spiritul Legilor

Toti protagonistii jocului de fotbal sunt constienti de aceste legi, de esenta lor si chiar le cunosc sensul. Presedintele de onoare al FIFA, Joao Havelange, a spus intr-o zi: 'Legea este fundamentul oricarei activitati omenesti. Fara lege, ordinea si progresul nu exista. Pentru mine, Board-ul reprezinta legea in fotbal, si prin structura si prin spiritul sau'.
Sir Stanley Rous, presedintele FIFA intre 1961 si 1974 si renumit arbitru international in perioada in care arbitrii si arbitrii asistenti erau inca mediatori putin durdulii, in sort, veston si camasa, a facut urmatoarele proopuneri: 'atunci cand incerci sa sfatuiesti arbitrii despre maniera interpretarii regulilor, trebuie reamintit ca spiritul jocului si spiritul legilor nu reprezinta un lucru chiar atat de usor de retinut.'
Deciziile Board-ului stau sub semnul intelepciunii, moderatiei si masurii. Regasim aici intotdeauna o continuitate si o anumita cultura juridica. In realitate, Board-ul a modificat cat mai putin posibil Legile Jocului, de-a lungul timpului. Contestatarii sai au afirmat uneori ca Board-ul are sediul intr-un turn de fildes, unde nu primeste decat slabe ecouri din exterior. Dar Board-ul nu este un tribunal. El este legislator si nu judecator. Sigur, promulga Legile Jocului, dar arbitrii sunt cei care trebuie sa le aplice, sa le interpreteze si sa le puna in practica.

Meritele FIFA

Deci nu este suficient sa ai legi. Trebuie, de asemenea, arbitrii bine formati, caci legile lasa o anumita marja de interpretare. Totusi, daca de exemplu, este acordat un gol atunci cand nu a fost marcat sau, din contra, daca un gol marcat nu este validat, Board-ul ar putea sa considere acest gen de anomalii ca o variablila problema (ar trebui sa existe arbitri pe linia de poarta sau aparate electronice?).
Toti sunt egali in fata Legilor Jocului. Ele seamana putin cu un cod ce asigura protectie si egalitatea sanselor cu scopul de a garanta angajamentul fizic corect, numit fair-play, dupa cum si o coexistenta armonioasa in sanul familiei fotbalului si in timpul competitiei sportive, pe teren. Legile sportive vizeaza incurajarea atitudinilor si comportamentelor corecte, incepand cu respectarea adversarului si a arbitrului.
Board-ul a stiut tot timpul sa raman impartial si sa se situeze deasupra binelui si raului. Activitatea sa nu a fost niociodata criticata si meritul sau important este ca a stiut sa respecte problemele legate de regulile jocului pe terenul de joc, care reprezinta conceptiile, preferentiale si dorintele continentale ca si extrema difersitate a filozofiei fotbalului.

200 miliarde de dolari

Meritul FIFA este ca a stiut sa instaleze o structura mondiala si mijloace de comunicare rapide si accesibile pentru a transmite clar inovatiile adoptate, pentru a le impune mai bine, interzicand in mod hotarat incalcarea lor.
Legile sunt universale si se aplica tuturor. Cu ocazia centenarului Board-ului in 1986, Joseph S. Blatter, care era in acea perioada Secretarul General al FIFA, scria intr-un editorial pe alocuri ironic si admirativ ca Board-ul 'are perseverenta unei institutii britanice'. 'Fiind doar o autoritate morala', Board-ul 'care a acceptat de buna voie FIFA timp de un secol, a respins intotdeauna inovatiile'.
Presedintele FIFA amintea recent de un studiu emotionant, realizat de Universitatea din California de Sud despre familia mondiala a fotbalului. Conform acestui studiu, planeta numara 250 milioane de fotbalisti (dintre care 30 milioane fiind fotbaliste), fiecare dintre ei avand alti patru apropiati. Totul constitue 'o familie' de un miliard de persoane sau o cifra de afaceri de 200 miliarde de dolari.
Daca urmarim acest calcul pentru a obtine o imagine a numarului de suporteri care, pe toate continentele si in fiecare din cele 204 asociatii membre ale FIFA, asista regulat la meciuri de fotbal pe stadion sau in fata televizorului, am putea fara indoiala sa adaugam inca o jumatate de miliar din marea familie a FIFA, poate chiar un miliard. Se impune aici sa semnalam ca nicio alta disciplina sportiva din lume nu ajunge, cu doar 17 Legi ale Jocului sa influenteze un asa numeros public de suporteri sau consumatori regulati.
Multi dintre ei nu cunosc decat vag Legile Jocului, dar acest lucru nu-i impiedica sa discute ca niste experti si cu pasiune aceste legi si deciziile arbitrului - fault sau nu, ofsaid sau nu, gol sau nu - pe stadion, cu vecinii sau in fata televizorului cu familia sau cu prietenii lor.

Chapman, un vizionar

17 legi unice pentru intreaga lume, 17 legi identice pentru fiecare jucator, 17 legi care reprezinta planeta, 17 legi de care depinde, poate, victoria sau esecul unei echipe. 17 legi care suscita mereu numeroase discutii si pasiuni care permit stabilirea unui contact cu suporterii de pe stadion. Despre fotbal se vorbeste cu usurinta, asa cum se vorbeste despre ploaie sau timp frumos. In perioada anilor 1980, Board-ul a modificat in trei etape Legile Jocului. Dar cea mai importanta revizuire dateaza din 1925: aceasta a modificat fotbalul mai mult decat orice alta decizie a Board-ului. In acea perioada era suficient sa schimbi o singura cifra in regula ofsaidului: atacantii erau in ofsaid daca in loc de trei erau doi adversari in fata lor. Gratie acestei modificari revolutionare, numarul golurilor a crescut foarte mult, asezarea jucatorilor in teren a fost revazuta si a luat fiinta un nou sistem de joc: trei aparatori in linie (cu stoperul in mijloc), doi mijlocasi, doi mijlocasi centrali si trei atacanti.
Acest sistem inventat de Herbert Chapman a fost numit 'WM'. Aceste litere descriau liniile si segmentele lor diferite. Acest mare precursor, Chapman, a fost foarte inventiv. Recent, 70 de ani dupa moartea sa la varsta de 55 de ani, jurnalistii britanici l-au ales 'antrenorul secolului'. 'News of the World Football Annual' editia engleza, decanul publicatiilor despre fotbal lansata in 1887, reaminteste, in numeroasele sale statistici si la mai mult de o suta de ani de la crearea sa, o serie de recorduri datand din perioada ce a urmat modificarii regulei ofsaidului. este vorba de numarul golurilor marcate de jucatori sau echipe.

Walter Lutz

N.B. Walter Lutz este fostul redactor sef al ziarului elvetian 'Sport'. El a fost prezent, in calitate de jurnalist, la unsprezece faze finale ale Campionatului Mondial si a primit Ordinul Meritului de la FIFA."

Traducere din FIFA magazine (6/2004) de Ana Maria Nutu

Sursa: Buletinul "Arbitrul"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu