INTERVIU EXCLUSIV | Robert Dumitru: "Lumea fotbalului continua in a da alibiuri periculoase jucatorilor si antrenorilor, prin acuzatiile permanente asupra arbitrilor"

"alaturi de sotie, cea care ma sustine neconditionat"

Un material de Diana Paduraru

Heinrich Heine, poet si prozator german, definea experienta ca fiind o scoala foarte buna, insa cu taxe foarte mari.

Putem spune ca aceste vorbe ale neamtului se adapteaza perfect la timpul prezent. Viata ne pune sa ne luptam pentru pasiuni, idealuri, sa construim, insa uneori ne costa destul de mult, si nu ma refer deloc la partea financiara. Blogul nostru va ofera astazi un interviu cu o persoana careia i se potriveste ceea ce am scris mai spus. Este vorba despre un arbitru care si-a dedicat aproape 20 de ani din viata pasiunii sale si care se numara printre primii arbitri ai Romaniei. A muncit mult, a fost rasplatit cu promovari, din varf a cazut, s-a ridicat si a luat-o de la inceput, cu fruntea sus. Perseverenta lui a dat roade pe teren, acolo unde rezultatele se vedeau meci de meci. A fost delegat sa conduca partide importante, adevarate finale ale campionatului, in ciuda faptului ca lipsea ceva. Lipsea ecusonul FIFA, pe care, cu siguranta, il merita.

Chiar daca in Italia, Spania si alte tari cu un fotbal ridicat arbitrii sunt promovati pe lista FIFA in ciuda faptului ca au o varsta mai inaintata (in termenii arbitrajului), considerandu-se ca au experienta, la noi, fosta conducere a CCA a decis ca astfel de arbitri trebuie sacrificati. Un sacrificiu dezamagitor pentru cineva care a "slujit" aceasta pasiune  de foarte mult timp si totodata un lucru nedrept, indulcit putin sau "acoperit" cu cateva meciuri internationale! Cu toate acestea Robert Dumitru, caci depre el este vorba, a continuat si continua sa faca ceea ce-i place fara sa dezarmeze. A avut sprijinul familiei cand a necesitat mai mult, dar a gasit resurse si in el pentru a purta cu incredere echipamentul de arbitru la orice meci. Colegii il descriu ca fiind un caracter deosebit, prietenii si apropiatii vorbesc la superlativ despre omul Robert Dumitru, iar cei care sunt pe bancile scolii de arbitri din Brasov, sau cei ce sunt la inceput de drum, il au ca idol.

Aceste lucruri ne-au facut si pe noi sa-l contactam pentru un interviu, mai amplu ce-i drept, pe care va las sa-l descoperiti in rindurile de mai jos!

Unii dintre colegi au ales arbitrajul dupa ce au jucat cativa ani fotbal si au vazut ca nu acesta e drumul lor. Tu cum te-ai decis ca vrei sa imparti dreptatea pe terenurile de fotbal? A fost ceva asemanator? Cine te-a inspirat sau ti-a insuflat aceasta pasiune?
Da, am jucat si eu fotbal la nivelul juniorilor republicani. Recunosc faptul ca daca as fi avut mai mult talent probabil mai jucam o perioada. Tatal meu, Carol Dumitru (Neuhauser), m-a inspirat cand a fost sa aleg aceasta activitate (a fost 13 ani in lotul divizionar). Imi amintesc ca, dupa un antrenament in care am aflat ca nu fusesem retinut in lot, sa merg intr-o deplasare cu echipa, am fost extrem de dezamagit. Ma pregatisem intens. In acel moment am renuntat la fotbal si m-am rugat de tatal meu sa ma duca la arbitraj

Iti mai amintesti cum a fost la primul meci?
Sigur! Aceste lucruri nu se uita. Am fost delegat la un joc de copii incheiat cu scorul de 11-1. Pe atunci nu am avut asistenti, iar antrenorul echipei oaspete m-a injurat si m-a amenintat pe toata durata celor 90 de minute. Bineinteles, am facut si primul raport suplimentar.

Au trecut anii si oficiezi de bune sezoane in Liga I. Cum a fost drumul pina aici?
Nu a fost usor. Am luat-o de jos. Am arbitrat multe jocuri de copii si juniori. Mentionez ca nu am sarit peste treptele de promovare. Este adevarat ca atunci, anul 1991, existau mult mai multe competitii si echipe. In anul 1996 am promovat la liga a 3-a, rezultatele venind dupa 3 luni de corectari. Nu am crezut niciodata in promovarea la exceptional. Credeam ca e apanajul lucrurilor mai putin corecte. Insa, in vara lui 1998 am primit un telefon prin care am fost anuntat ca am promovat la exceptional in liga a 2-a. Era un vis. Citeam numele colegilor mei din acel esalon si nu-mi venea sa cred (Verigeanu, Mironas, Vadana, Miclea, Ionescu Misu, Hotico, Vargatu, Titirisca, etc). Aveam 24 ani. In aprilie 2001 faceam pasul in prima divizie, tot la exceptional, alaturi de Stefan Erdei si Cirpian Paraschiv.

In Liga I, arbitrilor li s-au pus mai multe etichete, si aici ma refer la faptul ca unii acorda usor cartonase, altii prea multe, unii nu se lasa induplecati la duelurile din suprafata de pedeapsa, altii indica punctul cu var fara sa clipeasca. Care e stilul lui Robert Dumitru?

M-as bucura daca sunt vazut printre acei arbitri care lasa jocul mai liber. Este adevarat ca acest lucru nu il poti face fara implicarea jucatorilor, care trebuie sa accepte o asemenea maniera. Sa inteleaga ca de fapt tu incurajezi cursivitatea, spectacolul si nicidecum indisciplina sau jocul la intimidare. Recunosc ca aceasta modalitate de a arbitra aduce cateodata si riscuri suplimentare.Viteza de joc, cursivitatea pot provoca atacuri necontrolate. De asemenea, anumite avantaje lasate de arbitru ii fac pe jucatori sa nu le aprecieze in scopul de a dezvolta o actiune promitatoare, ci mai degraba in a-si face ei singuri dreptate. De multe ori aceste lucruri se pot intoarce impotriva arbitrului si de aceea aceasta tactica de arbitraj trebuie facuta prin asumarea riscurilor si cu mult discernamant.

Ca tot a venit vorba de Liga I, cum comentezi toata aceasta presiune ce planeaza asupra arbitrilor si a arbitrajului?
Trist este la noi faptul ca toti se pricep la ceea ce trebuie sa faca altii, mai putin la ceea ce trebuie sa faca fiecare - personal. De asemenea exista o criza a autoritatii, totul este contestabil, banuibil si interpretabil. Lipsa de incredere a conducatorilor pleaca in primul rand de la faptul ca ei nu au incredere intre ei, banuidu-se reciproc ca utilizeaza metode incorecte pentru a-si realiza scopurile.

Toti arbitrii au in cariera lor meciuri mai putin reusite cum poate si tu ai avut. Cum treci peste aceste momente?
Ma consum mult. Revad fazele de multe ori si incerc sa analizez de ce nu am putut mai mult. Sunt perioadele cele mai grele pentru un arbitru. Continui sa ma antrenez, eventual merg si arbitrez amicale sau jocuri pe plan local, pentru a trece mai usor peste eventualele repercursiuni. Nimeni nu-si doreste sa greseasca. Constientizez ca exista doua categorii de arbitri: suspendati si care urmeaza sa fie suspendati. Incerc sa aman cat mai mult posibil acest moment.

Chiar daca ecusonul FIFA nu si-a facut loc pe echipamentul tau, ai fost delegat la mai multe meciuri internationale. (Au fost 10 jocuri internationale ca al patrulea oficial, la jocuri de U21 si Europa League si de patru ori ca arbitru aditional.) Ne poti face o paralela intre jucatorii si oficialii de peste hotare si cei de la noi?

Exista in primul rand respect pentru autoritate. Lumea accepta deciziile arbitrului pentru ca el a fost trimis sa asigure respectarea legilor la jocul in cauza. Cred ca de aici porneste totul. Nimeni nu pune la indoiala pregatirea profesionala si buna credinta a arbitrilor.

Cum au fost aceste meciuri pentru tine si ce ai simtit in momentele cand luai o anumita decizie?
A fost extraordinar. Important a fost pentru mine sa-mi ajut colegii pentru o prestatie cat mai buna si la final sa putem savura aceste realizari.

Brigada de la Supercupa - Piatra Neamt, 2011

Mai sus am pomenit de ecusonul FIFA, iar Robert Dumitru a avut un parcurs laudabil in sezonul precedent, si nu numai, drept pentru care a fost "premiat" prin a conduce doua finale ale campionatului, asa cum au fost numite la vremea respectiva, si aici ma refer la meciul dintre Otelul Galati si Poli Timisoara, dar si la Supercupa Romaniei. Au fost meciuri importante incredintate, tu fiind considerat printre primii arbitri din Romania, dar totusi fara ecusonul FIFA. De ce crezi ca acesta nu a venit? Ai vreun regret ca ai fi putut face mai mult pentru acest lucru si nu s-a putut sau ai fost neindreptatit pe alocuri?
Tara noastra si-a propus, ca stategie de viitor, sa trimita la UEFA arbitri foarte tineri. Cred ca varsta mea, de 37 ani, a fost considerata mult prea inaintata. Normal ca exista un regret, am muncit mult sa ajung aici si daca as fi fost propus era ca rezultat al prestatiilor mele din teren. In afara de meciurile pe care le-ai mentionat mai sus, cred ca nominalizarea de a fi arbitru international ar fi fost data si de expertiza celor peste 120 de jocuri arbitrate in prima divizie.

Ce inseamna o delegare la un meci cu miza pentru un arbitru?
Pai cum ai spus tu mai sus: un premiu. Inseamna ca cineva te apreciaza si are incredere in tine. Important este ca, la final, toata lumea sa accepte ca ai fost echidistant si ca ai avut aceeasi unitate de masura fata de greselile ambelor echipe.

Cand arbitrati la un nivel mai inalt, la noi Liga I, oamenii se asteapta sa aveti o prestatie fara cusur. Cu toate acestea vedem jucatori care ataca peste limita regulamentului, care simuleaza, care-si dau autogoluri, vedem portari care gafeaza din ce in ce mai des. Un specialist le-ar numi greseli, peste greseli, insa nu crezi ca la arbitri e un standard dublu? Ca se afla mereu sub microscop? Nu se asteapta prea mult de la ei, sau totul se rezuma la faptul ca esti arbitru, uitandu-se ca si arbitrul este om, predispus greselii?
Din pacate lumea fotbalului continua in a da alibiuri periculoase jucatorilor, antrenorilor, prin acuzatiile continue asupra arbitrilor. Vinovatul suprem, arbitrul, va contiua sa distraga atentia de la motivele reale atunci cand o echipa nu castiga sau rateaza un obiectiv. Este tipic uman, as zice, sa se observe cu usurinta greselile altora si cu mare greutate greselile proprii. Uman, dar si superficial as spune. Toti incercam sa fim profesionisti sa dam ce este mai bun din noi. Nu cred ca exista cineva care sa nu isi doreasca asta. Important este sa invatam din greseli, sa le recunoastem si sa limitam numarul acestora cat mai mult posibil. Arbitraj fara greseala nu exista. Am certitudinea ca a cauta perfectiunea in arbitraj e o cauza pierduta.

Crezi ca societatea are si ea rolul ei?
Este clar ca fara o atmosfera buna si sanatoasa, in care sa domine respectul fata de autoritate si fata de semeni, nu se poate cladi nimic statornic. Incurajarea violentei fizice si verbale nu va atrage lumea pe stadioane, iar interesul pentru sport va scadea sau mai bine spus e in scadere.

Cum este ca arbitru sa opresti un meci din cauza violentelor? (Cu trimitere la cazul Galamaz)
Din pacate este trist ca s-a ajuns la oprirea definitiva a jocului, dar poate ca cei implicati au invatat ceva din cele intamplate. Ca arbitru a fost esential ca lucrurile sa nu degenereze si atat jucatorii cat si oficialii sa fie protejati.

De cand esti arbitru ai intampinat si lucruri bune, dar si mai putin bune! A fost vreodata vreun moment cand ai vrut sa renunti? Daca da, cum ai decis sa mergi mai departe si cine te-a sustinut?
Sunt si astfel de momente in viata unui arbitru. Important a fost ca am gasit resurse interioare sa pot trece peste o serie de dezamagiri si neimpliniri, generate de activitatea de arbitraj, dar si sprijinit de familie si de cei apropiati.

Cand urmaresti meciuri internationale, esti atent mai mult la arbitraj sau esti atent asupra partidei?
Normal ca arbitrii sunt in centrul atentiei mele. Urmaresc in general colaborarea, deplasarea in teren precum si rezolvarea situatiilor limita. Insa, firesc, urmaresc si jucatorii, antrenorii, tactica abordata de fiecare precum si spectacolul oferit.

Brigada de la Rosenborg-AEK Larnaca, sarbatorim dupa meci

Poti face un clasament al celor mai frumoase momente/celor mai putin frumoase din cariera?
- debutul in Liga I - 09.06.2001: Gaz Metan Medias - Steaua Bucuresti (scor: 1-3), cu asistentii Drogeanu si Nica;
- prima delegare internationala, al patrulea oficial - 14.07.2004: Portadown Belfast - Zalgiris Vilnius, cu Anton Helesteanu, Tudor Constantinescu si Dragos Iliescu;
- premiat de catre FRF - in Decembrie 2010: Premiul “Ascensiunea anului in arbitraj”;
- delegarea la SUPERCUPA Romaniei - 17.07.2011: Otelul Galati - Steaua Bucuresti (scor: 1-0), cu asistentii Nica si Onita.

Momente mai putin frumoase:
- retrogradarea timp de 6 luni la Liga a 2-a - in iulie 2007;
- neincluderea pe lista FIFA - in 2011.

Ce calitati ar trebui sa ai ca arbitru/arbitru asistent?
In primul rand trebuie sa fii un tip corect, sa ai o personalitate puternica si nu in ultimul rand sa fii un perfectionist, sa iti doresti mereu sa-ti imbunatatesti performantele.

Cum vezi arbitrajul peste cativa ani?
Sper sa se ajunga cat mai repede la profesionalism in arbitraj, insa si din punct de vedere al avantajelor, pentru ca acest statut este impus azi doar la indatoriri si obligatii.

Ce sfaturi le-ai da celor ce sunt la inceput de drum?Sa fie mai uniti, mai prieteni intre ei, sa gaseasca putere, atunci cand le va fi greu, sa o ia de la inceput.

Ce face Robert Dumitru atunci cand nu are echipamentul pe el? Ne-ai putea descrie cum decurge o saptamana din viata ta?
Ma implic foarte mult in cresterea si educarea fetitei noastre (gradinita, cursuri, sport), si, impreuna cu sotia, ne pregatim si pentru primirea unui nou membru al familiei. In plan profesional ma ocup de activitatile administrative ale firmei personale, unde, impreuna cu Ramona, conduc un salon de infrumusetare. Arbitrajul face si el parte din programul meu saptamanal prin antrenamentele zilnice, programe de refacere, dar si prin activitatile pe care le desfasor, alaturi de colegi, la scoala de arbitri din Brasov (activitati specifice CJA Brasov, documentare si pregatire teoretica etc.).

Ce le transmiti celor care urmaresc ScoalaDeArbitri si iubitorilor de fotbal in general?
Sa ramana consecventi si fideli pasiunii pentru fotbal si arbitraj, in ciuda defaimarilor din ultima perioada.

PROFIL

Curs de instruire in Antalya, 2008

Nume: Dumitru

Prenume: Robert-George

Specializarea: Arbitru

Lotul: National - Liga 1

Data si locul nasterii: 13.05.1974, Brasov

Domiciliul: Brasov

Stare civila: Casatorit  

Studii: Universitatea George Baritiu Brasov

Licenta in economie - specializarea turism-servicii

Curs acreditat de Ministerul Educatiei - manager sportiv

Ocupatia: economist

Locul de munca: DUM'S COMPANY SRL Brasov

Anul in care a devenit arbitru: 1992

Anul obtinerii categoriei a II-a: 1993

Anul obtinerii categoriei I: 1995

Anul promovarii in Liga 3: 1996

Anul promovarii in Liga 2: 1998

Anul promovarii in Liga 1: 2001

Numar de jocuri arbitrate:

Liga 1 - 127 jocuri
Liga 2 - 123 jocuri
Liga 3 - 88 jocuri

A jucat fotbal la: ICIM Brasov

Hobby-uri: Amenajarile interioare, turismul si pescuitul

PS: Comentariile de sub fiecare poza sunt facute de Robert.

Alaturi de Ovidiu Hategan, la o partida de fotbal - echipa arbitrilor contra echipei ziaristilor sportivi

O parte din echipa victorioasa, dupa partida cu ziaristii… masa si dansul

Model pentru mine in arbitraj... acum model si pentru viata - cu nasu' Sorin

Alaturi de un coleg si un prieten bun, Adi Comanescu, pe litoral

Poza haioasa dintr-o deplasare internationala - in Olanda :)) 

Poze de la Supercupa Romaniei - 2011

 Alaturi de autoarea interviului...