Povestea Andreei Popa incepe la fel ca a multora dintre colegii sai. S-a
inscris la cursurile scolii din curiozitate, fara a stii prea multe despre
arbitraj: “am zis sa incerc”. Avea doar 17 ani, in toamna lui 2007. A
vrut sa renunte, inainte de a sustine primul examen, de teama ca nu va face
fata provocarii. Dar a mers mai departe, iar acum a ajuns la exact 222 de
jocuri, oficiate in campionatele judetului Prahova. Si nu are decat 21 de ani!
O varsta la care, pe langa arbitraj, trebuie sa mearga la serviciu si la
facultate, deoarece isi doreste sa ajunga “cineva prin propriile forte”. Desi
a fost “injurata, umilita si la un pas de a fi lovita”, nu a
renuntat la pasiunea ei, pentru ca este “foarte incapatanata”.
Cei care stau zilnic pe la televizor, vorbind doar despre banii pe care ii
iau arbitrii, pentru 90 de minute, ar trebui sa se gandeasca de doua ori
inainte de a-i judeca si a mai face tot felul de calcule. Arbitrii nu apar peste
noapte, iar in Romania sunt nevoiti sa indure foarte multe neplaceri, doar
pentru un vis, care e posibil sa nu se indeplineasca niciodata. Pentru ca nu
toti ajung in Liga I! Dar cine sa inteleaga acest lucru? E mai simplu sa spui
ca nu mai vin copiii la arbitraj “din
cauza calculatoarelor, nu a violentelor si a scandalurilor din fotbal”.
De ce ai ales sa urmezi
cursurile scolii de arbitri si nu ai incercat sa devii jucatoare de fotbal?
Mi-a placut fotbalul inca de mica, dar nu mi-a trecut prin minte sa devin
jucatoare. Am vazut anuntul din ziar si am zis sa incerc, desi nu stiam prea
multe despre aceasta activitate. Acum rad cand ma gandesc ca vroiam sa renunt
la scoala, cu doua luni inainte sa sustin examenul, pentru ca am crezut ca nu
pot face fata provocarii, deoarece nu practicasem niciun fel de sport. Iar cand
am inceput scoala nu stiam nici macar ce e ofsaidul.
Job, facultate, arbitraj. Nu
sunt cam multe pentru o fata de 21 de ani? Mai ai timp sa te distrezi?
Consider ca e o provocare continua, din care pot invata in fiecare zi ceva
nou. Nu, chiar nu sunt prea multe, daca vrei sa ajungi cineva prin propriile
forte. Nu mai am atat de mult timp liber, dar e de ajuns si pentru distractie.
Poti sa ne povestesti o
intamplare amuzanta de la jocurile oficiate? Dar una mai putin placuta?
Au fost si intamplari amuzante, declaratii de dragoste, chiar si cereri in
casatorie. Cea mai amunzanta cred ca a fost atunci cand l-am lovit cu fanionul
in cap pe delegatul uneia dintre echipe. Neintentionat, bineinteles! :) S-a
intamplat acest lucru, deoarece nu statea pe banca de rezerve, desi l-am rugat
sa ia loc, tocmai pentru ca exista posibilitatea sa-l lovesc fara sa vreau. Nu
vreau sa-mai mai amintesc de cate ori am fost la un pas de a fi lovita pentru
un gol anulat sau pentru un ofsaid.
Este greu, ca fata, sa
arbitrezi la nivel de judet? Ti s-a intamplat sa fii trimisa la “cratita”?
Greu, deoarece se face discriminare. Din momentul in care ajungi la teren
si te vad, deja incep cu injuriile, cu tot felul de lucruri urate, umilitoare...
Nici nu mai stiu de cate ori am fost trimisa la “cratita”, dar nimic nu m-a
impiedicat sa merg mai departe.
Ai vreun arbitru ca model?
Imi place Cristina Dorcioman, pentru autoritatea pe care o impune in teren
si in fata jucatorilor. Dar mai sunt si alte persoane - din arbitrajul
prahovean: Cristian Nica, Valentin Dumitru, Ionut Neagu, Razvan Fratila.
Anul trecut ai promovat in
primul esalon judetean. Consideri ca esti pregatita pentru a face saltul catre
Liga 3?
Nu stiu daca in acest moment sunt 100% pregatita pentru acest salt. Mai am de
invatat, dar sper sa ajung acolo, pentru ca stiu ca pot.
 |
| La inaugurarea magazinului unde lucreaza |
Ce astepti de la 2012 si ce
ti-ai propus pentru urmatorii ani?
Anul 2012 sper sa fie cel al promovarii in esalonul trei. Saltul catre
lotul national reprezinta obiectivul numarul 1. Ca orice alt arbitru, mi-am
propus sa ajung cat mai sus in aceasta activitate si sa-mi fac treaba cat mai
bine.
Ce spune familia despre
activitatea pe care o desfasori?
Tata a fost mereu cel care m-a incurajat, desi ma tot intreaba daca pot face
fata cu job, facultate si arbitraj, in acelasi timp.
De ce ai indruma fetele sa se indrepte spre arbitraj?
Stiu ca majoritatea fetelor, daca ar fi puse sa aleaga intre arbitraj si
modeling, ar alege a doua varianta. Dar arbitrajul este o activitate mult mai
frumoasa, din care poti invata multe lucruri. Te poti forma ca om, inveti sa-ti
stapanesti emotiile...
Ce iti place?
Imi place sa citesc, sa calatoresc, sa invat lucruri noi si sa fiu eu in
fiecare zi.
Ce nu-ti place?
Minciuna, ignoranta si falsitatea.
Vrei sa ne mai povestesti si
altceva despre tine ?
Nu sunt multe de zis, doar ca sunt o fata normala cu multa ambitie si
foarte incapatanata.
Ce le transmiti celor care
urmaresc “ScoalaDeArbitri” si iubitorilor de fotbal, in general?
Sa urmareasca blogul, pentru a descoperi o alta fata a arbitrajului si
pentru a se convinge ca arbitrii sunt si ei tot oameni normali.
 |
| De la stanga: Andreea, Iulia Burlan, Gabi Bucur |
PROFIL
Nume: Popa
Prenume: Andreea
Specializarea: arbitru asistent
Lotul: Liga A Prahova (Liga 4)
Data si locul nasterii: 11 mai 1990 / Bucuresti
Domiciliul: Ploiesti, Prahova
Studii: este studenta (anul III) la Universitatea
Petrol-Gaze Ploiesti, Facultatea de Ingineria si
Protectia Mediului
Ocupatia: Lucrator comercial
Locul de munca: C & A Moda Retail
Anul in care a
devenit arbitru: 2008
Anul obtinerii categoriei a II-a: 2009
Anul obtinerii categoriei I: 2010
Anul promovarii in Liga 4: 2011
Numar de jocuri arbitrate: 222
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu