Va mai amintiti cum ne pregateam iarna trecuta?

Ca tot am reluat pregatirea, fiind in plina vara - cu temperaturi foarte ridicate -, m-am gandit ca n-ar fi rau sa ne reamintim in ce conditii se desfasurau antrenamentele prin luna… ianuarie! Brrr!

Mai jos puteti citi un material special, realizat la una dintre sedintele de pregatire, de catre Daniel Cosarek, reporterul saptamanalului “Republicanul”. Tot el mi-a pus la dispozitie si cateva poze, unele dintre ele nefiind publicate pana acum. Prilej sa-i multumesc pentru amabilitate.

"Arbitrii prahoveni se antrenează după ultimele metode ale FIFA

Autor: Daniel COSAREK

Nu doar echipele de fotbal şi-au reluat antrenamentele în această perioadă, ci şi arbitrii, care trebuie să intre în formă înaintea jucătorilor, pentru a trece testele fizice dinaintea reluării campionatului. Cei prahoveni se pregătesc pe terenul secund de la „Vega”, sub îndrumarea şefului lor, Cristian Nica, experimentatul asistent apelând, de circa un an, la metode pe care le-a descoperit şi el, nu cu mult timp în urmă, în stagiile de perfecţionare din Antalya.

Până se vor inventa roboţii capabili să ia deciziile corecte într-un meci, fotbalul se va baza tot pe arbitri, care continuă să fie un „rău necesar” desfăşurării meciurilor. Adesea, ei sunt primii criticaţi, indiferent de rezultatul unei întâlniri, dar puţini sunt cei care înţeleg, cu adevărat, cât de greu este să iei decizii în fracţiuni de secundă, după faze pe care nici analizele video nu le lămuresc, de multe ori. Din afară, pare simplu să fluieri un fault, să ridici fanionul, dar sunt destule alte elemente ale arbitrajului care par naturale, însă nu pot veni decât ca urmare a unei pregătiri fizice şi teoretice foarte bune. Arbitrul este văzut de spectator în momentul în care fluieră, apoi dispare pe acea „diagonală” pe care trebuie să-şi caute loc, pentru a vedea cât mai bine fazele şi a încerca, ajutat şi de asistenţi, să ia deciziile cele mai bune.

Pentru toate acestea, este nevoie de antrenament, aşa că, săptămâna trecută, am decis să aflăm ce înseamnă o şedinţă de pregătire fizică şi practică a arbitrilor. Cei prahoveni, în speţă, care s-au mutat, de circa un an, pe arena „Vega”, după ce nu au mai fost lăsaţi la „Ilie Oană”. „Acolo eram mai aproape de sala de şedinţe, de la AJF, era mai bine. De circa un an, ni s-a interzis de către primărie să mai mergem acolo şi, după ce, o vreme, fiecare s-a antrenat pe unde a putut, am găsit înţelegere la Chimia Brazi, la Camil Oprişan, şi ne-au dat voie aici. Cât timp am putut, am făcut câte două antrenamente pe săptămână, marţea şi joia, dar vom trece la unul singur, pentru că joia avem şedinţa de la sediul AJF Prahova”, spune preşedintele comisiei judeţene de arbitri, Cristian Nica.

Prezenţă „subţire” la antrenamente

Joi, ora 15.45, stadionul „Vega”. Cristi Nica ajunge printre primii şi-i organizează pe cei câţiva deja prezenţi: „Să avem minimum patru fanioane, ieşim la fix”. Cât stăm de vorbă în vestiarul antrenorilor, se adună aproape 30 de arbitri sau cursanţi ai şcolii de arbitri, numele mai cunoscute fiind, totuşi, puţine: Ionuţ Borcan şi Valentin Dumitru, ambii asistenţi de Liga a II-a, Radu Danielenco şi Emil Mateescu, „central”, respectiv asistent la Liga a III-a. „Prezenţa este obligatorie, în mod normal, dar nu vin foarte mulţi, mai ales în această perioadă. Cei de la Câmpina fac acolo, la ei, iar mulţi au serviciu şi nu pot ajunge la ora patru după-amiază. Când vom trece la cinci, cinci şi jumătate, le va fi mai uşor şi vom fi mai mulţi”, explică Nica, mărturisind că, până la urmă, „este o chestiune de conştiinţă a fiecăruia, iar examenele fizice vor tria”.

Antrenamentul se desfăşoară pe terenul secund, bătătorit, deja, de juniorii Chimiei Brazi. Se începe cu câteva ture uşoare de teren, apoi se trece la gimnastică şi stretching. Nica şi Dumitru sunt în centru, exemplificând de fiecare dată pentru colegii lor. După circa 10 minute, urmează alte câteva elemente de încălzire, gen joc de glezne, alergare laterală, alergare cu genunchii sus, pregătitoare pentru momentul cel mai „plăcut”: 10 ture de teren, jumătate în ritm susţinut, jumătate la „relanti”, alternativ. Nica împarte grupul în două, iar jumătatea care pică pe „mâna” lui Valentin Dumitru este compătimită de Radu Danielenco: „Să vezi ce-i aleargă "Collina" (n.r. – porecla pleşuvului asistent)!”. Nu e însă diferenţă mare de ritm între cele două grupuri, care se deşiră din cauza puştilor aflaţi încă pe băncile şcolii şi neobişnuiţi cu efortul fizic. „Sunt unii băieţi care aleargă foarte bine, unii fac fotbal, alţii l-au practicat. Dar mai sunt şi câte unii care au probleme. Abia acum se acomodează. Cei care aleargă bine nu ştiu cât de buni arbitri vor fi, însă vreau să-i iau, să-i şlefuim şi să-i ducem mai sus. Le-am spus că au o şansă să fie excepţionali, adică să fie remarcaţi, să întrebe lumea cine sunt, pentru că arată bine, aleargă bine şi merită promovaţi”, spune şeful arbitrilor prahoveni.

Fiecare duce cum poate cele 10 ture, iar frigul pătrunzător îl determină pe Nica să-i organizeze rapid pentru cel mai interesant moment al pregătirii: proba practică. „Deleagă” rapid patru asistenţi şi doi „centrali”, iar pe ceilalţi băieţi îi împarte în două echipe pentru o „miuţă”. „Asistenţii! Doi la o tuşă, doi la o tuşă. Staţi unul în spatele celuilalt şi fiecare ia decizia pe care o crede de cuviinţă. Vedem ce iese, iar dacă unul ridică, iar celălalt nu, oprim jocul şi discutăm”, îi anunţă Nica pe cei patru „tuşieri”, făcând apoi şi o glumă, prilejuită de lipsa de marcaj a terenului acoperit de zăpadă: „Când trece mingea mult de voi, ridicaţi aut”! El va fi „central”, alături de cei doi tineri desemnaţi, Emanuel Tincu şi Laurenţiu Dragu: „Centralii, suntem obligaţi să alergăm apropiaţi unul de celălalt. Cine vede fault fluieră. Poate eu nu văd la fel, dar oprim jocul şi discutăm, să vedem care era decizia corectă!”.

Fotbal cu şapte arbitri

Şi începe meciul. La primul aut, petrecut în terenul advers, doi asistenţi ridică fanioanele, indicând şi cine trebuie să execute. „Alo, nu arătaţi voi cine, doar faptul că a ieşit mingea. Aşteptaţi arbitrul să arate direcţia şi apoi indicaţi şi voi!”, le strigă experimentatul „linior”, care are, apoi, o problemă cu ceilalţi „tuşieri”: la o fază de ofsaid, unul ridică fanionul, celălalt nu. „Ce s-a întâmplat? De ce doar unul a ridicat?”, îi întreabă Nica, fără a insista prea mult, din cauza frigului. „De obicei, ne oprim şi discutăm mai mult, dar acum nu putem sta destul, pentru că ne îmbolnăvim”, explică el. Chiar dacă joacă arbitrii între ei, vine şi un henţ clar în careu, iar „centralii” dau penalti. „Dragule, aşază jucătorii pentru penalti”, ordonă Nica, iar tânărul arbitru îi îndepărtează din careu, după care merge la portar să-l atenţioneze să nu se mişte spre înainte. E prea în cadrul porţii, iar Nica îl atenţionează: „Nu de acolo, vino mai în lateral, că te loveşte mingea în spate!”. Trage Danielenco, portarul apără dar... asistenţii semnalizează faptul că goal-keeper-ul a făcut pas în faţă înainte ca executantul să şuteze, iar arbitrii dictează repetarea. Tot Danielenco se pregăteşte, dar nu trage direct, ci îi mişcă mingea lui Ionuţ Borcan, aşa cum făceau Lăcătuş şi Piţurcă la Steaua, în urmă cu ani buni, însă şutul e încetinit de zăpadă şi nu iese gol. Următoarea fază „controversată” este un ofsaid, pe care doi asistenţi îl semnalizează, dar lasă prea repede fanioanele jos. „Aloooooo, de ce lăsaţi fanionul jos? Vă bat ţăranii de nu vă vedeţi, dacă arbitrul dă ofsaid şi voi nu mai sunteţi cu fanionul sus!”, le strigă Nica. Apoi, asistentul FIFA iese pe margine, pentru a-i vedea pe cei doi arbitri cum se descurcă cu „diagonala”, fără a alerga alături de el. Povesteşte că „astfel de situaţii, cu doi arbitri luând decizii diferite, se întâmplă şi la nivel mai mare. În Antalya, la un curs, Alexandru Tudor şi Alexandru Deaconu au păţit-o, fiind întrebat fiecare de ce a hotărât aşa”.

Îi strigă, apoi, lui Mateescu să încerce să execute o lovitură liberă din altă poziţie decât cea stabilită de arbitri, pentru a vedea cum se comportă cei doi. Dragu îi mută mingea executantului, moment în care Nica „ia foc”: „Nu-i muta tu mingea cu piciorul! Lasă-l pe el! Îi spui doar: domnule fotbalist, te rog să dai mingea mai în spate!”. La o altă lovitură liberă din preajma careului, acelaşi arbitru împinge un „jucător” cu mâna, pentru a se aşeza în zid, prilej pentru Nica să-l atenţioneze din nou: „Nu pui tu mâna pe jucător! Numeri nouă metri şi-i obligi să stea acolo!”. Lucruri care par simple când le vezi de pe margine, la arbitri experimentaţi, mai ales, dar pe care tinerii le învaţă prin aceste antrenamente specifice. Şedinţa de pregătire se încheie la circa 90 de minute de la momentul startului, iar arbitrii pleacă spre vestiar, discutând despre faze, decizii şi poziţionarea ideală în diverse situaţii, Cristi Nica şi Radu Danielenco stabilind că trebuie să analizeze la tablă o situaţie asupra căreia aveau puncte de vedere diferite.

Antrenamente „furate” de la nivelul FIFA

Noua metodă de antrenament practic este aplicată de Cristian Nica şi echipa lui de circa un an de zile, chiar şi el descoperind-o relativ recent, în 2007, cu prilejul unui stagiu de pregătire din Antalya. „Acolo a venit un fost arbitru din Singapore, dacă nu mă înşel, cu care am lucrat astfel de exerciţii. Nu erau meciuri, cum am făcut noi, ci doar simulări, cu faze în care se juca patru contra patru, iar arbitrii trebuiau să ia deciziile corecte în funcţie de ce se întâmpla pe teren. Sunt foarte bune pentru cei aflaţi la început mai ales, care văd ce înseamnă practic să arbitrezi. Eu n-am avut norocul să fac aşa ceva, la începutul carierei. Noi eram puşi în faţa faptului împlinit şi ne blocam. Practica erau direct meciurile! Îmi amintesc şi acum că la prima mea semnalizare, cu zâmbetul pe buze, am arătat invers”, spune şeful arbitrilor prahoveni, care conchide: „Când va fi mai cald, se va lucra mai amănunţit, vom face şi noi doar faze mai scurte, în care le voi cere "jucătorilor" să execute anumite lucruri, iar arbitrii vor trebui să ia deciziile”.

Diferenţă de pregătire între arbitri şi asistenţi

Când vine vorba despre pregătirea fizică, arbitrii se împart clar între „centrali” şi „tuşieri”, doar prima parte, cea a pregătirii fizice generale, fiind similară. „În mod normal, eu nu pot face pregătirea pe care o face Alexandru Tudor, de exemplu. Acum este cea fizică generală, dar, mai târziu, când ne separăm, eu schimb. Trec pe alergări scurte, alergări laterale, lansate pe distanţe mai mici, că am doar jumătate de teren. Tudor are alte trasee”, explică Nica. De altfel, şi testele fizice au alt profil, temutul „Cooper” fiind diferenţiat în ultima vreme: arbitrii trebuie să alerge 3.200 de metri, în 12 minute, pentru nota 10 (minimum 2.800 de metri, pentru 7), în timp ce asistenţii au de acoperit 2.300 de metri, în 8 minute, tot pentru 10 (2.000 de metri, pentru nota 7). Arbitrii susţin aceste examene de ordin fizic de două ori pe an, înaintea turului şi a returului.

Unde se vor susţine testele?

Fără varianta „Ilie Oană”, şefii de profil au o problemă în perspectiva examenelor fizice pe care arbitrii prahoveni trebuie să le susţină înaintea returului, una legată, evident, de locul unde acestea vor avea loc. „Vom vedea, fie la Sala Sporturilor Olimpia, pe pista de role, fie la "Vega", unde va trebui să măsurăm şi să stabilim distanţele pe care se va alerga. Examenul va avea loc pe data de 20 februarie, iar cei care vor pica, vor putea să-şi mai încerce norocul o lună mai târziu.

„Mai importantă e pregătirea psihică”

Rugat să facă o balanţă între pregătirea fizică şi cea teoretică necesare pentru ca un arbitru să fie la cel mai înalt nivel, Cristi Nica ne-a dat un răspuns puţin surprinzător: „La mine, pregătirea fizică e importantă în proporţie de 20 la sută, să zic. Mult mai importantă este pregătirea psihică, pentru că trebuie să fii tot timpul foarte concentrat. Ţi se întâmplă să ai câte un meci uşor, în care nu se întâmplă nimic, şi să vină o fază care te surprinde, dacă nu eşti concentrat. Iei o decizie, iar dacă nu este cea bună, toată lumea va zice: ia uite-l şi p-ăla, a avut şi el o fază şi a greşit-o!”.

Şi arbitrii se contrazic!

Jocul-şcoală a oferit şi câteva momente interesante, în care arbitrii au ajuns să se contrazică în privinţa anumitor faze. Pus la pământ în careul advers, Ionuţ Borcan a cerut penalti, dar toţi cei trei arbitri – cei doi tineri plus Nica – au făcut semn ca jocul să continue. „Nici la rugby nu se lăsa faza asta nesancţionată!”, a strigat asistentul, polemica fiind reluată după meci, atunci când cel care îl atacase a recunoscut faultul, semn că toţi cei trei arbitri greşiseră. O fază de ofsaid a născut altă polemică între Borcan, cel surprins afară din joc, şi „centralul” Cristi Nica. „N-am fost în ofsaid”, a reclamat primul, dar asistentul FIFA a rămas ferm pe poziţie, explicându-i faza. „Hai, e ca tine, că eşti preşedinte! Vorba aia, şeful are întotdeauna dreptate!”, i-a aruncat Borcan, supunându-se deciziei brigăzii."