M-am tot gandit inainte daca sa scriu sau nu acest material, iar dupa ce l-am scris nu stiam daca e bine sa-l public sau nu... Si asta pentru ca, asa cum am mai spus, scopul acestui blog este de a atrage tinerii catre sport, nu de a-i indeparta, de ai convinge ca este mult mai important, pentru sanatate, sa-ti oxigenezi creierul antrenandu-ti picioarele prin parc sau pe stadion, decat sa-ti antrenezi... degetele la tastatura sau rezistenta organismului la... fumurile si prafurile intalnite prin baruri si cluburi. ‘’Sportul degetelor’’ pe care-l practica tot mai multi copii refugiati in fata calculatoarelor, precum si proba de ‘’sarit peste ora de sport’’ introdusa de ceva ani in scolile din Romania, cu ajutorul unor medici indiferenti care elibereaza scutiri la foc automat, nu fac decat sa adanceasca si mai mult problema sanatatii fizice si mentale a acestei natii. Nu mai vorbesc, acum, de incompetenta si inconstienta ‘’alesilor nostrii’’ care trateaza sportul la pret de matineu... dar, probabil, o voi face in viitorul apropiat.
Zilele acestea lucram la un material despre ‘’Cum poti deveni arbitru’’, doar ca ceea ce s-a intamplat in Saptamana Mare a Postului Pastelui, Saptamana Patimilor lui Hristos, cand toti credinciosii se pregateau sa intampine cum se cuvine Invierea Mantuitorului, m-a pus serios pe ganduri, facandu-ma sa mai aman putin publicarea lui. Tocmai in Vinerea Mare, ziua rastignirii, a mortii si ingroparii celui ce a luat asupra sa toate pacatele omenirii, pe un... teren de liga a IV-a (Liga A Prahova – primul esalon judetean!!) din Romania mileniului III, un tanar de 22 de ani era batut cu bestialitate de niste ‘’crestini’’, pentru vina de a fi arbitru si pentru pacatul capital de a rezista presiunii unor turbati, disperati sa castige, cu orice pret, trei puncte cu care sa se faleasca, probabil, la birtul din sat. Ce-o fi fost in... chestia aceea ovala de deasupra gatului celor care l-au lovit miseleste pe acel baiat, component al Lotului Republican de arbitri, numai Dumnezeu stie! Or fi vrut neaparat sa-i reaminteasca acestuia de placerile pe care ti le pot oferi jocurile din campionatul judetean, tocmai acum cand Mihai Amoraritei, pentru ca el este victima, debutase in Liga a III-a? Cum se poate numi un individ care loveste cu pumnul, fara nicio remuscare, un copil sau un altul care il loveste cu picioarele pe cel cazut, bucuros fiind, probabil, ca acesta nu-l poate identifica? Cata placere poate avea o astfel de creatura, pe care Dumnezeu a numit-o ‘’om’’, vazand sangele curgand dintr-un seaman de-al lui? Ce ar spune acesti idioti, care au pretentia ca reprezinta comuna Baltesti, daca alti cretini le-ar lovi copilul, fratele sau sora asa cum au facut-o ei cu acel baiat? Nu vreau sa le dau numele, pentru ca daca l-as publica, sunt sigur ca acestia, in prostia de care au dat dovada, s-ar lauda in fata prietenilor de pahar ca au ajuns vedete, ca, in sfarsit, ii cunoaste si pe ei lumea. Citeam, pe blogul colegului Alexandru Neculai, cum s-au grabit sa comenteze situatia, sarind in ajutorul brutelor, colegii lor de echipa, gasind tot felul de justificari: ba ca arbitrul a gresit, ba ca a fost tot jocul impotriva lor, aceleasi justificari pe care le gasesc de fiecare data, acesti ‘’ingerasi’’ de pe ‘’tapsanele’’ noastre. Ceea ce se prefac ei ca nu inteleg, si sper ca se prefac, doar, caci altfel fenomenul devine mult mai periculos, este faptul ca nu au nici cea mai mica scuza pentru ceea ce au facut! Te doare mintea daca auzi justificarile celor care comit astfel de fapte... un consilier judetean care a bagat in spital, anul trecut, un copil dupa ce l-a lovit cu capul, in plina figura, lasandu-l lat pe marginea dreptunghiului unde echipa marelui finantator isi desfasoara partidele, pentru ca teren de joc nu poate fi numit, a declarat ca s-a impiedicat si l-a atins din greseala, povocandu-i o fractura de piramida nazala!!! Alta mare glorie locala suparata pe o decizie a arbitrului, intr-un joc din liga a V-a, dupa ce l-a lovit pe acesta declara ca el nici macar nu l-a atins, iar judecatorul, miscat pana la lacrimi de ‘’atitudinea sincera’’ a inculpatului il declara nevinovat! Si exemplele pot continua.
Sa nu intelegeti ca am fost socat de ceea ce s-a intamplat, in Vinerea Mare, pentru ca, din pacate, asa cum se poate observa, lovirea copiilor pe ‘’stadioanele’’ din Prahova a devenit o obisnuinta, consecinta fireasca a masurilor care s-au luat, de-a lungul timpului, impotriva violentei, in continua crestere, a unor indivizi al caror loc nu este pe terenul de sport. Tocmai obisnuinta asta ma face sa ma intreb daca mai are rost sa umblam ca prostii dupa copii prin scoli, sa-i convingem de frumusetea sportului, sa-i determinam sa renunte la sedentarism, la tigari, alcool si alte tentatii ale lumii moderne, pe care le invoca marii specialisti din Romania, atunci cand spun ca ‘’nu mai vin copiii catre sport’’? Dar ce le oferim noi acestor copii ca alternativa la tentatiile pe care le intalnesc la tot pasul? Le oferim maidane fara iarba, bazine fara apa, bitum pentru patinatori, in loc de gheata, strazi circulate de masini, in loc de piste pentru atleti (ploiestenii stiu ce vreau sa spun), si exemplele pot continua, cerandu-le performante in schimbul marinimiei noastre. Culmea este ca rezultatele bune apar si in aceste conditii, prilej de bucurie pentru cei care se folosesc de imaginea sportivilor in diferite campanii. Pe marile arene din judet, unde foarte multi au senzatia ca echipele lor sunt cel putin de nivelul celor din Champions League avand pretentia ca si arbitri sa atinga perfectiunea, desi nici macar cei din competitia amintita n-au reusit lucrul acesta, scandalurile si bataile sunt la ele acasa. Degeaba am tot tras semnale de alarma, daca cei care ar fi trebuit sa le auda si-au bagat degetele in urechi. Degeaba a fost demarata campania ‘’Spune NU Violentei!’’ pentru ca ea nu va avea niciun efect daca va ramane doar la stadiul de slogan si atat, multumindu-ne ca ne-am facut treaba agatand un baner pe care am tiparit cuvintele respective. Neasumarea responsabilitatii si ascunderea mizeriei sub pres nu face decat sa perpetueze aceasta stare total antisportiva si antisociala. Folosirea exemplelor de genul ‘’la altii e mai rau’’, in locul masurilor drastice, a dus la situatia in care ne aflam acum. Nu stiu ce mai asteptam pentru a scapa definitiv de acesti huligani care isi dau masura intregii valori, etapa de etapa, pe terenurile din judet. Sa asteptam sa moara un copil ca sa constituim comisii peste comisii (pentru ca la astea ne pricem foarte bine), care vor constata, fara drept de apel, ca mortul a fot vinovat pentru ca nu semnalizase un ofsaid ?! Sau vom arunca vina de la unul la altul pana se va plictisi lumea de subiect? Cine isi va asuma responsabilitatea pentru vreo astfel de nenorocire? Nu-mi fac iluzii... NIMENI!
Vorbeam ieri cu un foarte bun prieten, Viorel Ionescu, fost arbitru in campionatul judetean (a oficiat la cateva sute de jocuri), stabilit de 8 ani in Italia, si care se minuna auzind ca nu ne-am schimbat deloc obiceiurile. O perioada arbitru in ligile inferioare din acesta tara, iar acum jucator in echipa comunitatii din care face parte, o echipa ce activeaza in ultimul esalon valoric, imi spunea ca acolo respectul fata de adversar sau fata de oficialii jocului este ceva normal, pentru ei intalnirea de la finalul saptamanii fiind un motiv de adevarata sarbatoare. Pe langa faptul ca nimeni nu indrazneste sa loveasca arbitrul, atunci cand sunt suparati pe acesta si mai scapa cate o injuratura, o fac parca in soapta, de jena sa nu fie auziti de cei din jur! Stau si ma intreb, de ce la ei se poate si la noi nu? Cu ce sunt mai presus altii decat romanii?
Domnilor delegati, jucatori si spectatori, haideti sa facem front comun si sa-i eliminam dintre noi pe cei care ne-au stricat placerea jocului, pe cei care etapa de etapa isi bat joc de munca dumneavoastra sau de banii comunitatii facand de ras satul in care v-ati nascut si implicit judetul in care locuim cu totii! Sa-i eliminam pe cei care au instaurat un climat de teroare la jocurile din campionatul judetean, jocuri la care foarte multi arbitri merg cu teama de a nu fi loviti. Credeti-ma ca nu sunt povesti, stiu ce spun! Discut des cu colegii si ma ingrozesc sa aud de la unii care au peste 15 ani de experienta in fotbalul prahovean ca le-a disparut placerea de a mai arbitra fiindu-le teama sa mai merga la jocuri! Ce sa le mai raspundem, atunci, copiilor care suna plangand dupa un astfel de incident, spunand ca ei nu vor sa mai oficieze in asemenea conditii, renuntand la arbitraj? Haideti sa uitam expresiile de genul ‘’si ce daca se lasa, vin altii!’’ pentru ca, in asemenea conditii, altii nu vor mai veni. Sa renuntam a ne mai situa in tabere diferite, pentru ca, asa cum am mai spus-o si cu alte ocazii, aici nu trebuie sa existe decat o singura tabara, care de fapt, ar trebui sa fie o familie, cea a fotbalului prahovean! Cu totii avem datoria sa ne respectam adversarii, sa respectam jocul, sa redam frumusetea sportului rege! Stim ca si noi gresim si poate ca aveti dreptate sa fiti suparati, uneori, dar ganditi-va ca tot oameni suntem si nu putem fi perfecti, ganditi-va ca asa cum jucatorii rateaza cu poarta goala asa gresesc si arbitrii, diferenta este ca pe jucatori nu-i ia nimeni la pumni dupa o eroare! Ganditi-va ca in locul acestor arbitri ar putea fi copilul dumneavoastra! Ganditi-va, doar!
Din puctul meu de vedere rezolvarea este extrem de simpla: sanctiuni maxime si definitive pentru cei care lovesc, indiferent daca victima se numeste arbitru, adversar sau spectator! Daca vom da cateva exemple scotandu-i DEFINITIV din viata sportiva pe cei care-si bat joc de frumusetea fotbalului prin comportamentul lor iresponsabil sunt convins ca lucrurile se vor schimba. Sa nu ne mai ascundem in spatele prevederilor regulamentului, pentru ca acest regulament nenorocit este facut de noi si-l putem modifica oricand, in favoarea fotbalului, iar cine nu-l accepta sa stea acasa, sa nu se mai inscrie intr-o competitie sportiva!
In final, sa nu uitam de ‘’sarbatoarea sarbatorilor’’ si sa ne bucuram cu totii pentru Invierea Mantuitorului. Asa cum spunea parintele Dumitru Staniloae ‘’Bucuria Invierii nu e nici trecatoare, nici nedeplina. E bucuria prin excelenta, pentru ca este bucuria eterna si deplina.’’. Totodata, cred ca n-ar fi rau daca ne-am reaminti mai des ce a insemnat rastignirea lui Isus, pentru omenire. Poate asa mai avem o sansa ca natie!
Hristos a inviat!
Domiciliu: Ploiesti / Prahova
Popovici Catalin-Alexandru
